Gary Barlow - Forever love

23 NOIEMBRIE

În această zi din viaţa mea,as vrea ca voi sa stiti că mâncarea nu a fost menită pentru distracţie. Intenţia a fost să slujească ca şi alimentaţie. Atunci când mâncarea se foloseşte din distracţie, corpul nu se distrează deloc. Căci lucrează din greu şi într-un final nu mai poate face faţă efectelor venite din acest abuz. Corpul va căra mai multă greutate, care pune mai multă presiune pe inima ta, arterele se înfundă şi astfel inima are şi mai multă muncă. Ai putea, desigur, să defineşti distracţia şi altfel. Ai putea decide că “distracţie” înseamnă să fii sănătos şi fericit. Dar va trebui să îţi schimbi întrega concepţie despre mâncare.

 Cu dragoste, prietenul tău.

 @}; Fara Tine @};

9 N O I E M B R I E

“Visele nu determină locul unde veţi ajunge, dar generează forţa necesară pentru a vă scoate din locul unde vă aflaţi. Visaţi la stele, ca să puteţi păşi pe Lună. Visaţi la Lună, ca să puteţi păşi cel puţin pe munţii cei înalţi. Visaţi la munţii cei înalţi, ca să puteţi avea demnitate, atunci când traversaţi văile eşecurilor şi ale frustărilor.”

În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …
… că puterea nu vine din capacitatea fizică. Ci vine dintr-o voinţă de neclintit. Mahatma Gandhi a spus aceasta şi avea dreptate. Şi încă câtă dreptate. Tatăl meu mi-a transmis aceasta pe o altă cale. De multe ori în copilaria mea obişnuia să spună: “nu accepta niciodată ‘nu’ ca şi răspuns” şi mi-a explicat că se referea nu numai la oameni ci chiar de la viaţă însăşi. Viaţa se poate mula pe voinţa noastră mai mult decât am crede. De fiecare dată?! În fiecare clipită? NU! (Bine, de fapt, DA… doar că probabil aceasta nu va fi experienţa noastră, excepţie făcând dacă am atins un nivel de Măiestrie.) Dar mai mult decât ştim. De fapt, aşa stă treaba. Dacă nu ştim  că viaţa se mulează pe voinţa noastră, nu o va face. Aşa că secretul este să ŞTII că viaţa este de partea noastră — şi nu aşteaptă decât să preluăm comanda. Vezi ce a făcut Gandhi.
Cu dragoste, prietenul tău.

Augusto Cury

Fluturele

Un băieţel a găsit coconul unui fluture. L-a luat cu el şi zilnic îl privea, poate, poate va surprinde momentul în care fluturaşul va ieşi la lumina zilei.
Şi iată că ziua mult aşteptată şi-a făcut apariţia. A stat băiatul nostru ore în şir pentru a privi cum fluturele încerca să iasă printr-o gaură extrem de mică.
După o vreme însă, fluturele nu a mai progresat deloc. Se pare că a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a ieşi, dar nu a fost de ajuns. Băiatului i s-a făcut milă şi s-a decis să îi vină în ajutor. A luat o foarfecă şi a tăiat partea care a mai rămas din cocon. Astfel fluturele a reuşit să iasă cu uşurinţă.
Dar corpul lui era umflat, iar aripile îi erau mici şi scorojite. Băiatul a continuat să privească nou născutul fluturaş aşteptând ca în orice moment să îşi ia zborul. Din păcate acest lucru nu s-a mai întâmplat. Fluturele a fost nevoit să îşi petreacă restul zilelor târându-se de ici colo, cu un corp umflat şi aripi scorojite. Niciodată nu a fost în stare să zboare.
Băiatul, în bunătatea şi mila lui, nu a înţeles că acel chin de a trece prin găurică mică a coconului îi era vital fluturelui. Era modalitatea prin care fluidul din corp era forţat să ajungă în aripi pentru ca acestea să fie pregătite pentru zbor imediat ce va reuşi să se elibereze din cocon.
Asemeni fluturelui, şi noi trebuie de multe ori să ne zbatem în viaţă pentru a ne câştiga libertatea şi a ne putea lua zborul. Oricât de greu pare a fi uneori, nu te lăsa copleşit(ă), focalizeză-te pe ceva pozitiv, găseşte-ţi un motiv pentru care să te lupţi în continuare şi să nu te dai bătut(ă).

Samanta succesului tau este in imaginatia ta

Vizualizeaza toate lucrurile pe care ti le doresti in viata.
Apoi fa in minte o schita, si incepe sa construiesti.
Imaginatia ta iti poate arata
cum sa transformi posibilitatile in realitate.
Trebuie sa faci ca fiecare gand, fiecare fapt
care ti se ivesc in minte sa iti aduca un profit.
Fa ca acele imagini mentale sa munceasca si sa produca pentru tine.
Gandeste-te la lucruri nu asa cum sunt ele, ci asa cum vrei tu sa fie.
Nu doar visa, fii creativ.
Vointa de a reusi izvoraste din cunoasterea faptului ca tu poti reusi.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

A venit vremea pentru o scurtă pauză.  

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Simte aerul cum te împrospătează.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Fă sonorul gândurilor mai încet.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Închide-ţi ochii şi lasă liniştea să-ţi inunde sufletul.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Zâmbeşte.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
E pace, lumină, iubire în întreaga ta fiinţă.
Contopindu-te cu esenţa ta adevărată ai ajuns… ACASĂ.

*****
De aici, acum, trăieşte momentul prezent.
E un moment special. E singurul moment în care exişti cu adevărat.
E singurul moment în care manifeşti ceea ce eşti.
Ce a fost înainte, a trecut şi nu mai poate fi modificat.
Ceea ce va fi după, e surpriza pe care viaţa ţi-o pregăteşte.
Tu eşti aici acum, şi acest moment unic nu-ţi va mai fi dat încă o dată.
Peţuieşte-l. Poate că nu e perfect, dar ai stăbătut o cale lungă pentru a ajunge aici.
Transformă-l într-un moment extraordinar punând suflet în el.

*****

Deschide ochii, bucură-te din plin de clipa aceasta atât de preţioasă.
E atât de bine să-ţi trăieşti viaţa clipă de clipă.

Relaxează-te! Spune-i prezent vieţii acum şi permite-i să te includă în curgerea ei continuă. Înaintează pe valurile ei, nu-i opune rezistenţă.

Relaxează-te! Permite-ţi să exprimi ceea ce eşti cu adevărat.

A venit vremea pentru o scurtă pauză.  

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Simte aerul cum te împrospătează.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Fă sonorul gândurilor mai încet.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Închide-ţi ochii şi lasă liniştea să-ţi inunde sufletul.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Zâmbeşte.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
E pace, lumină, iubire în întreaga ta fiinţă.
Contopindu-te cu esenţa ta adevărată ai ajuns… ACASĂ.

*****
De aici, acum, conştientizează-ţi focul care arde în interior.
Simte-i căldura degajată în fiecare celulă a corpului tău.
Lasă-i flacăra să îţi lumineze gândirea, să-ţi aprindă speranţa.
Foloseşte-i puterea pentru a face alegeri inspirate şi a acţiona cu credinţă.
Este scânteia divină ce sălăşluieşte în tine şi îţi dă acea strălucire aparte.
Acum că ştii, ajut-o să se exprime în fiecare clipă din viaţa ta.

*****

Deschide ochii, bucură-te din plin de clipa aceasta atât de preţioasă.
E atât de bine să-ţi trăieşti viaţa animat de scânteia divină din tine.

Relaxează-te! Permite-ţi să exprimi ceea ce eşti cu adevărat.

Mi-e dor

mi-e dor,

mi-e dor de copilaria jucausa
unde toata lumea era a mea,
mi-e dor de adolescenta zburdalnica
unde conta numai dragostea sincera si patimasa,
mi-e dor de gandul liber cind cugetam fara limite,
mi-e dor de naivitatea sentimentelor ce le aruncam
fara margini si ma prindeam in jocul iubirii,
mi-e dor de surisul mamei dojenitor
cind faceam cite o boroboata,
caci saraca nu putea nici sa se incrunte la mine,
mie dor de tot ce î-mi e drag si nu mai este,
mi-e dor de multe sentimente uitate,

mi-e dor.

14 IUNIE

“Nemulţumirea este rezultatul dureroasei poveri de a cere de la viaţă doar ce vrei tu.”

Debby Jones

“Fiecare vis spulberat sau aşteptare neîmplinită poate fi prilejul potrivit pentru a învăţa să fii mulţumit.”

Debby Jones

“Mulţumirea adevărată se învaţă.”

Debby Jones

- Care este deosebirea dintre un elveţian bogat şi unul sărac? 
- Cel sărac îşi conduce singur Mercedesul.

LEGILE LUI ZAMOLXE

INSPIRA,EXPIRA

A sosit din nou vremea pentru o scurtă pauză.  

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Simte aerul cum te împrospătează.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Fă sonorul gândurilor mai încet.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Închide-ţi ochii şi lasă liniştea să-ţi inunde sufletul.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Zâmbeşte.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
În aceste momente eşti atât de aproape de esenţa ta adevărată.
Ai ajuns… ACASĂ.

E atât de bine atunci când ştii să îţi trăieşti viaţa ca pe un miracol.

Relaxează-te! Fii gata pentru un weekend care să te minuneze.

Gândurile sunt vii

        Gândurile trăiesc. Ele sunt la fel de solide în lumea lor ca şi o piatră în lumea fizică. Corpul nostru poate înceta să mai fie, dar gândurile noastre nu pot muri niciodată.

        Fiecare schimbare de gând este însoţită de o vibraţie nouă în materia mentală. Gândul-forţă are nevoie de o anumită materie subtilă (un mediu) pentru a putea acţiona. De aceea, cu cât mai puternice sunt gândurile, cu atât mai devreme vor apare rezultatele lor. Când gândul este focalizat, dându-i-se o anumită direcţie particulară, el va produce anumite efecte, direct proporţional cu puterea de concentrare a emiţătorului (adică cu forţa cu care acesta emite gândul).

FRANÇOIS VILLON - BALADE

  Balada  doamnelor  de  altădată
     
      Pe unde-s, prin ce ţări de vis,
      Flora, romana-ncântătoare,
      Alcibiada sau Thais,
      Ce fost-au bune verişoare,
      Echo, dând zvonuri chemătoare
      Pe stânci şi ape spre liman,
      Frumoasă de pereche n-are?
      Dar unde-i neaua din cel an?
       
      Dar înţeleapta Helois?
      De dragu-i, cât a pătimit
      Pierre Abelard la Saint Denis,
      Scopit şi-apoi călugărit.
      La fel, Doamna ce-a poruncit
      Să se înece Buridan
      În sac şi-n Sena azvârlit?
      Dar unde-i neaua din cel an?
       
      Regina Blanche ca floarea-nvoaltă
      Cântând cu voce descântată,
      Betris, Alis, Berte cea înaltă,
      Erembourg, doamnă-n Maine odată,
      Lorena Jeanne, nevinovată
      De englezi arsă la Rouan,
      Unde-s, Fecioară preacurată?
      Dar unde-i neaua din cel an?
       
      Prinţe, nu întreba pe unde,
      Nici de al vremilor noian,
      Doar un refren îţi va răspunde:
      Dar unde-i neaua din cel an?

 

7 IUNIE

“Niciodată nu trebuie să te ruşinezi a mărturisi că ai greşit. Înseamnă doar să spui, cu alte cuvinte, că astăzi eşti mai înţelept decât ieri.”

Marcel Achard

“Destinul îl duce pe cel care vrea şi-l trage pe cel care se opune.”

Seneca

“Ce-i un artist? Un om care ştie tot – fără să-şi dea seama. Un filozof? Un om care-şi dă seama, dar nu ştie nimic.”

Emil Cioran

MUZICA PENTRU SUFLET

Asculta mai multe audio blues

AM TRAIT SI N-AM STIUT

Un lung tren ne pare viaţa.

Ne trezim în el mergând,

Fără să ne dăm noi seama,

Unde ne-am suit şi când.

Fericirile sunt halte,

Unde stăm cât un minut,

Până bine ne dăm seama,

Sună, pleacă, a trecut.

Iar durerile sunt staţii

Lungi, de nu se mai sfârşesc

Şi în ciuda noastră parcă,

Tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare,

Înainte tot privim,

Să ajungem mai degrabă

La vreo ţintă ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,

Clipe scumpe şi dureri,

Noi trăim hrăniţi de visuri

Şi-nsetaţi după plăceri.

Mulţi copii voioşi se urcă.

Câţi în drum n-am întâlnit,

Iar câte un bătrân coboară,

Trist şi frânt, sau istovit.

Vine-odată însă vremea,

Să ne coborâm şi noi.

Ce n-am da atunci o clipă,

Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă,

Plângem timpul ce-a trecut,

Sună goarna VEŞNICIEI:

Am trăit şi n-am ştiut.

… că această zi nu este o zi pentru reamintirea violenţei ci pentru a imortaliza decizia ta de a vindeca fiecare rană care ar putea-o cauza. Există o întrebare pe care nimeni nu o pune celor care folosesc violenţa pentru a-şi impune puctul de vedere: Ce te răneşte atât de tare încât simţi nevoia să mă răneşti pe mine ca să te vindeci? Această întrebare nu justifică violenţa, dar ne poate ajuta să o înţelegem – şi să înţelegem cum se poate opri. În “Conversaţii cu Dumnezeu” se zice, “Nimeni nu face nimic nelalocul lui dacă luăm în considerare modelul pe care îl furnizează lumea lui”. Îmbrăţisarea înţelepciunii conţinută în aceste cuvinte ar putea schimba cursul istoriei.

NEBANUITE SUNT CAILE VIETII

În cartea “Despre sensul piedicilor“, medicul Jaap van de Weg povesteşte o istorioară despre vizita lui la un pacient ce suferise un acces de lumbago.

Ajuns la casa pacientului, nevăzând nicio reacţie după ce a sunat la sonerie, doctorul s-a uitat prin fanta cutiei poştale, şi şi-a văzut pacientul cum se apropie de uşă oftând, îndoit de spate.

În secunda următoare, medicul s-a trezit cu o iritare care nu-i stătea de obicei în fire.

După ce şi-a consultat pacientul, nu a descoperit nimic ameninţător în starea lui. De cele mai multe ori în astfel de situaţii recomanda linişte, fizioterapie, combinate cu medicamentaţie. În acest caz însă, provocat de autocompătimirea bărbatului, starea de supărare a ajuns să-l domine pe doctor, şi, fără să-şi dea seama, s-a trezit spunându-i pacientului:

- Ştiţi ce ar trebui să faceţi? S-o porniţi cu bicicleta către Marsilia, asta ar trebui! Vă garantez că durerea va dispărea până la Maastricht!

La un an jumătate de la această întâmplare, medicul a avut din nou ocazia să-şi întâlnească pacientul la o consultaţie. Acesta îi spuse:

- Doctore, aţi greşit atunci, durerile de spate au dispărut deja la Roermond!

Doctorul a rămas uimit că pacientul i-a urmat ad literram sfatul. A aflat că datorită acelei experienţe acesta a scăpat de durerile de spate insuportabile, a dobândit mai multă încredere în corpul său, despre care avuse sentimentul că-l cam lăsa baltă. Ce să mai vorbim de oamenii şi întâmplările de care a avut parte pe drum.

Oare câte astfel de ocazii de a ne rezolva problemele ni se arată şi nouă dar nu le vedem fiindcă ne apar deghizate sau pentru că suntem prea preocupaţi să ne plângem?

Fericit pentru nimic

E inca in pat. In dimineata asta s-a trezit plin de bucurie, fericit. Proiectul de ieri iesise! Avusese ceva emotii, pentru ca… era important pentru el sa reuseasca. Se intinde si intoarce capul spre fereastra. Cerul senin si ciripitul pasarelelor

completeaza starea lui de bine. Dupa cateva secunde de liniste incepe sa gandeasca:
“Am reusit ce mi-am propus! Te simti asa de bine cand realizezi ceva… esti fericit!

Au mai fost numeroase momente fericite in viata mea, cum a fost atunci cand (…) si atunci cand (…) si multe altele. Daca ma gandesc mai bine sunt evenimente care au avut o mult mai mare importanta decat cel de acum. Hm, ciudat! Daca bucuria pentru acele evenimente s-a stins inseamna ca si starea pe care o am acum se va termina, si asta chiar foarte curand. Acum lucrul pentru care eram fericit mi se pare un nimic. Cum am ajuns aici!?…”

Cateva clipe gandurile dispar si el isi indreapta iar privirea catre fereastra. Se simte ca si cum ar fi luat o pauza de la viata. Notiunea de timp capata un alt aspect, devine mult mai prezenta:
“Am fost fericit pentru evenimente mai mari asa cum am fost fericit si pentru evenimente mai mici. Ieri am fost fericit pentru un lucru care imi pare un nimic azi. Ma simt putin inselat. Daca ieri am fost fericit pentru un lucru care s-a dovedit a fi un nimic azi, inseamna ca ar trebui sa caut lucruri mai mari de care sa ma bucur?… pentru ca cel de ieri a fost un fel de fals? Asta ar insemna sa astept, ar insemna ca o mare parte din viata sa treaca degeaba, si oricum fericirea  provocata de evenimentul cel ‘mare si real’ ar dura, si el, doar o portiune limitata de timp dupa care s-ar estompa. Imi aduc aminte de cineva care imi spunea ca viata este o permanenta schimbare…

Nu ma simt bine! As vrea sa gasesc o cale de iesire din asta!…
Daca evenimentul care parea important ieri nu pare a avea atata insemnatate azi… as putea spune ca …. evenimentul nu are valoare intrinseca… Asta e!!! Eu i-am acordat insemnatatea, eu am decis ca el sa fie important. Asta pare sa fie o alta perspectiva! Rezulta ca eu pot acorda insemnatate oricarui lucru mare sau marunt. Asta mi se pare o idee buna. Ma simt bine!

As putea alege  AZI sa fiu FERICIT pentru ceva chiar daca acel ceva imi va parea ‘un nimic’ maine, pentru ca maine va fi un nou AZI si voi putea alege din nou sa fiu fericit pentru ceva!
Rezulta ca as putea fi fericit in fiecare zi. Fericit pentru…nimic!”

Apoi se ridica din pat cu un zambet pe fata si isi incepe ziua.

O ZI BUNA PENTRU NOI

Azi mă voi bucura, azi voi râde şi Universul va conspira în favoarea mea.

Doamne, înzestrează-ne cu simţul umorului pentru a fi mai bine pregătiţi în a face faţă farselor pe care ni le mai face viaţa. Învaţă-ne cum să trăim fără a lua lucrurile atât de în serios. Aminteşte-ne că viaţa e scurtă şi nimic nu durează o veşnicie, depinde în mare măsură şi de noi cât de multă bucurie şi fericire simţim zi de zi.

“Până să te apuci de un lucru, eziţi, există riscul să-ţi doreşti să dai înapoi, nu ai deloc spor. În ceea ce priveşte toate actele de iniţiativă şi de creaţie, există un adevăr elementar, de care depinde îndeplinirea a nenumărate idei şi planuri măreţe: când un om ia o hotărâre, intervine şi providenţa. Un şuvoi întreg de evenimente se precipită odată cu luarea deciziei, aducând în favoarea sa tot soiul de incidente neprevăzute, întâlniri şi ajutor material, de care nici un om nu ar fi visat vreodată că ar putea avea parte.”

W.H. Murray

O ZI BUNA PENTRU TOTI!

“Adeseori ne lăsăm doborâţi de lucruri care, la o examinare mai atentă, nu sunt chiar o mare scofală. Ne concentrăm toată atenţia asupra unor probleme şi preocupări mărunte şi le transformăm în adevărate catastrofe.”

Richard Carlson

“Am învăţat lecţia de bază: când ai ceea ce doreşti (liniştea interioară), eşti mai puţin distras de necesităţi, nevoi, dorinţe şi preocupări. Astfel îţi este mai uşor să te concentrezi, să-ţi atingi ţelurile şi să mai dăruieşti şi altora.”

Richard Carlson

Omul politic englez Neville Chamberlain nu se despărţea niciodată de umbrela sa. Într-o zi însă o uită acasă. Când coborî din trenul care-l ducea la Londra, fu cât pe ce să ia umbrela unui călător. Necunoscându-l, acesta l-a apostrofat tăios. Chamberlain îşi ceru scuze şi, pentru a evita repetarea unui asemenea incident, cumpără în ziua aceea trei umbrele.
Pe când se întorcea cu trenul spre casă, nimeri din nou în acelaşi compartiment cu călătorul de dimineaţă.Văzând umbrelele, acesta spuse:
- Văd că azi ţi-a mers bine!

O ZI BUNA PENTRU NOI

“Căutăm ceea ce fuge de noi şi fugim de ceea ce ne caută.”

Henri-Frederic Amiel

În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …

… că nu eşti aici ca să aduni posesiuni lumeşti. Nu te îngrijora din cauza lor. Concentrează-ţi atenţia asupra scopului divin – evoluţia sufletului tău – şi vei găsi pacea în cadrul existenţei pe Pământ. Nu va trebui să te gândeşti nici măcar o secundă pentru a şti de ce ai primit acest mesaj astăzi.

Cu dragoste, prietenul tău.

Doamne, dă-mi curajul necesar pentru a vedea lecţiile pe care trebuie să le învăţ în această viaţă, şi ajută-mă să le descopăr cât mai repede învăţămintele pentru a putea evolua.

AMURGUL GÎNDURILOR

Poţi spune uşor că universul n-are nici un rost. Nimeni nu se va supăra. -

Dar afirmă acelaşi lucru despre un individ oarecare; el va protesta şi va lua

chiar măsuri spre a te sancţiona.

Aşa sîntem cu toţii: ne scoatem din cauză cînd e vorba de un principiu

general şi nu ne e ruşine să ne izolăm într-o excepţie. Dacă universul n-are

nici un rost, scăpat-am careva din blestemul acestei osînde?

Tot secretul vieţii se reduce la atît: ea n-are nici un rost; fiecare din noi

găseşte însă unul.

O ZI BUNA PENTRU NOI

“De la naştere până la moarte Unii răspândesc lumină, alţii ceaţa grea.”
“Eu am ştiut să fac din viaţa mea o sărbătoare.”

Renata Verejanu

“Orice ai fi prin naştere, rămâi la fel; nu abandona linia talentelor tale. Fii ceea ce a intenţionat natura să fii şi vei reuşi.”

Sydney Smith

Soacra lui Ion se îneacă în Dunăre şi sunt anunţaţi scafandrii s-o caute. Cum era şi normal, aceştia au început s-o caute în josul apei şi… nimic.
Ion:
- Căutaţi-o în susul apei, că toată viaţa numai contra a făcut…

Suferinţa şi sfârşitul suferinţei

Interconectarea tuturor lucrurilor: budiştii au ştiut-o întotdeauna şi fizicienii o confirmă
acum.
***
Nimic care se petrece nu este un eveniment izolat, el doar pare a fi. Cu cât îl judecăm
şi îl etichetăm mai mult, cu atât îl izolam mai mult.
Întregul vieţii devine fragmentat prin gândirea noastră. Totalitatea vieţii a făcut acest
eveniment.
***
El este parte a unei reţele interconectate care este cosmosul. Aceasta înseamnă că orice
este nu poate fi altfel. În cele mai multe cazuri, noi nu putem începe să înţelegem ce
rol poate avea un eveniment aparent nesemnificativ în totalitatea cosmosului, dar
recunoaşterea inevitabilităţii lui în cadrul vastităţii întregului poate fi începutul unei acceptări
interioare a ceea ce este şi prin aceasta o realiniere cu totalitatea vieţii.
***
Adevărata libertate şi sfârşitul suferinţei este a trăi ca şi cum voi aţi ales în totalitate
orice simţiţi sau experimentaţi în acest moment.
*** Această aliniere interioară cu Prezentul este sfârşitul suferinţei!

Este suferinţa într-adevăr necesară?
Da şi nu. Dacă nu aţi fi suferit aşa cum aţi suferit, nu ar fi existat profunzime în voi ca
fiinţă umană – nici umilinţa, nici compasiune.
Nu aţi fi ascultat aceasta acum. Suferinţa sparge carcasa egoului. Şi apoi vine un punct
până la care ea a fost necesară. Suferinţa este necesară până când înţelegi că ea nu este
necesară.
***
Nefericirea are nevoie de un eu creat de minte şi care are o poveste, o identitate
conceptuala. Ea are nevoie de timp, trecut şi viitor. Când îndepărtezi timpul, ce rămâne din
nefericirea ta?
***
Rămâne „ceva-ul” acestui moment. Poate fi un sentiment de greutate, agitaţie,
încordare, mânie sau chiar greaţă. Aceasta nu este nefericire şi nu este o problemă personală.
***
Nu este nimic personal în durerea umană. Este o simplă presiune intensă sau o energie
intensă pe care tu o simţi undeva în corp. Dându-i atenţie, sentimentul se transformă în
gândire şi aceasta activează eul nefericit. Vedeţi ce se petrece când doar permiteţi unui
sentiment să fie.
***
Mai multă suferinţă, mai multă nefericire apare atunci când iei fiecare gând
care vine în mintea ta drept adevăr.
***
Situaţiile nu te fac nefericit. Ele îţi pot cauza durere fizică, dar ele nu te fac nefericit.
Gândurile tale te fac nefericit. Interpretările tale, poveştile pe care tu ţi le spui te fac
nefericit „Gândurile pe care le gândesc chiar acum mă fac nefericit.”
Această înţelegere rupe identificarea ta inconştienta cu aceste gânduri.
***

„Ce zi mizerabilă.” „El nu a avut decenţa de a mă suna înapoi.” „Ea m-a dezamăgit.”
Mici poveşti pe care ni le spunem nouă înşine şi altora, adesea sub forma plângerilor.
***
Ei sunt desemnaţi inconştient să ne mărească simţul de sine care este întotdeauna
deficitar prin a avea dreptate şi făcând ceva sau prin aceea că cineva greşeşte.
A avea dreptate ne plasează într-o poziţie de imaginară superioritate şi astfel ne
întăreşte simţul nostru fals de sine, egoul. Aceasta crează de asemenea un anumit fel de
duşmănie.
***
Da, egoul are nevoie de duşmani pentru a-şi defini limitele. Şi chiar şi vremea poate
servi această funcţie. Prin judecata mentală obişnuită şi prin contradicţia
emoţională aveţi o relaţie personalizată şi reactivă cu oamenii şi cu evenimentele din viaţa
voastră.
***
Toate acestea sunt forme de suferinţă autocreata dar nu sunt recunoscute ca atare din
cauza egoului pe care îl sa-tisfac. Egoul se măreşte pe sine prin reactivitate şi conflict.
Ce simplă ar fi viaţa fără aceste poveşti. „Ploua.” „Nu a sunat.” „Am fost acolo, ea nu
a fost.”
***
Când suferi, când eşti nefericit, stai contopit total cu ceea ce este acum. Nefericirea
sau problemele nu pot supravieţui în Prezent!
***

Suferinţa începe când numeşti sau etichetezi mental o situaţie într-un anumit fel ca
indezirabilă sau rea. Tu deteşti o situaţie şi acea detestare o personalizează şi o aduce în eul
reactiv.
***
Numirea şi etichetarea sunt ceva obişnuit, dar acel obicei poate fi rupt!
Începeţi să practicaţi nenumirea cu lucruri mici. Dacă pierdeţi avionul, scăpaţi sau
spargeţi o cană, sau alunecaţi sau cădeţi în noroi, vă puteţi abţine de la a numi experienţă bună
sau dureroasă?
Puteţi accepta imediat existenţa acelui moment? Numind ceva ca rău
cauzează o contracţie emoţională în voi, când îl lăsaţi să fie fără al denumi, o putere enormă
este imediat disponibilă pentru voi.
Contracţia vă taie legătura cu acea putere, puterea vieţii însăşi.
***
Ei au mâncat fructul din copacul cunoaşterii binelui şi răului. Mergeţi dincolo de bine
şi de rău prin reţinerea de la a numi mental orice ca bun sau rău!
Când mergeţi dincolo de obişnuita denumire, puterea universului circulă prin voi.
Când sunteţi într-o relaţie nonreactivă cu experienţele, ceea ce aţi numit rău înainte, adesea se
schimbă rapid, dacă nu imediat prin puterea vieţii însăşi!
***
Priviţi ce se petrece când nu numiţi o experienţă ca rea şi în schimb aduceţi o acceptare
interioară, un „da” interior, şi lăsaţi-o să fie aşa cum este.
***
Oricare este situaţia ta de viaţă, cum te-ai simţi dacă ai accepta-o complet aşa cum este
ea, chiar acum?
Sunt multe forme subtile şi mai puţin subtile de suferinţă care sunt atât de normale,
încât ele nu sunt de obicei recunoscute ca suferinţă şi care pot fi simţite chiar că satisfăcătoare
de către ego. Iritarea, nerăbdarea, mânia, a avea o problemă cu ceva sau cineva, resentimentul,
plângerea.

Poţi învăţa să recunoşti toate aceste forme de suferinţă atunci când se petrec şi să ştii
în acest moment că „eu creez suferinţa pentru mine însămi”.
***
Dacă ai obiceiul de a crea suferinţa pentru tine însuţi, probabil tu creezi suferinţa şi
pentru alţii de asemenea. Paternurile minţii inconştiente tind să moară
făcându-le conştiente, devenind conştient de ele atunci când se petrec. Nu poţi fi conştient şi
să creezi suferinţa pentru tine.
***
Acesta este miracolul, în spatele oricărei condiţii, persoane sau situaţii care pare rea,
stă ascuns un bine mai profund. Acel bine mai profund ţi se revelează, atât în ineterior cât şi
în exterior prin acceptarea interioară a ceea ce este.
„Nu opune rezistenţă răului” este unul dintre cele mai înalte adevăruri ale omenirii..
***
Un dialog: „Acceptă ceea ce este." „Nu pot cu adevărat. Sunt agitat şi furios în
legătură cu aceasta." „Atunci acceptă ceea ce este." „Să accept că sunt agitat şi furios? Să
accept că nu pot să accept?"„Da. Adu acceptarea în neacceptarea ta. Adu capitularea în
necapi-tularea ta. Apoi vezi ce se petrece."
***
Durerea fizică cronică este unul dintre cei mai duri profesori pe care îi puteţi avea.
Rezistenţa de prisos este învăţătura sa. Nimic nu poate fi mai normal decât nedorirea
suferinţei. Dacă puteţi lăsa să dispară acea nedorire şi în schimb să permiteţi durerii să fie
acolo, voi puteţi observa o subtilă separare interioară de durere, un spaţiu între voi şi durere.

***
Aceasta înseamnă a suferii con-ştient, dorind aceasta. Când suferi conştient, durerea fizică
poate rapid aprinde egoul în voi, deoarece egoul constă în mare măsură din rezistenţă.
Acelaşi lucru este valabil în cazul dizabilităţii fizice extreme.
„Îi oferi suferinţa ta lui Dumnezeu” , este un alt mod de a spune acest lucru.
***
Nu este nevoie să fi creştin ca să înţelegi adevărul universal profund care este conţinut
în imaginea crucii. Crucea este un instrument de tortură. Ea reprezintă cea mai intensă
suferinţă, limitare şi neajutorare pe care o fiinţă umană o poate întâlni. Apoi brusc acea fiinţă
umană suferă în mod dorit, conştient, fapt exprimat prin cuvintele, „nu voia mea, ci a ta să se
facă”. ***
În acel moment, crucea, instrumentul de tortură îşi arată faţa ascunsă. Este de
asemenea un simbol sacru, un simbol al divinului.
Ceea ce pare că refuză existenţa oricărei dimensiuni transcendente a vieţii, prin
abandonare, devine o deschidere în acea dimensiune.