vineri, 12 noiembrie 2010

MAGUL DIN CARPATI EP 11

S-au făcut fotografii ale acestor ceakre, zise el, ca şi cum mi-ar fi auzit gândul. Ai auzit de efectul Kirilian?
-Nu.
- Au fost doi savanţi ruşi, soţ şi soţie, care au reuşit să înregistreze pe clişeu radiologie, prin imprimare electrono-grafică, aurelor corpurilor. Mai târziu, plecând de la această idee, un grup de cercetători romani au reuşit captarea pe peliculă a ceakrelor superioare. Există şi o carte. Aurele corpurilor. Păcat că nu ştii româna. Ar fi interesant de citit. De fapt în decursul timpului au fost mai mulţi care au făcut acest tip de experimente.
- Ce sunt aceste biocâmpuri?, întreb eu. Le cunoaşte cineva?
Sigur că da, sunt cunoscute. Primul biocâmp, este cel care pleacă din imediata apropiere a organismului. Co¬respunde Muladharei. El coordonează funcţiile vitale ale sistemului şi este răspunzător de starea de sănătate. Are o dimensiune de 1,50-2 m. în cazul sistemelor vii bolnave, acest biocâmp se reduce, iar când organismul moare, acesta dispare. Al doilea câmp energetic se ocupă cu autoreglarea funcţiilor proprii, cu regenarea celulelor, cu producerea substanţelor necesare unei funcţionări normale. El controlează şi supraveghează funcţionarea întregului ansamblu, adică a corpului, la parametrii optimi. Al treilea biocâmp răspunde de protecţia sistemului viu. El sesizează tot ceea ce intră în spaţiul sistemului viu, indiferent dacă este stimul pozitiv sau negativ, informează subconştientul, iar acesta la rândul lui emite semnale specifice. Acestea pot fi sentimente de repulsie, teamă, frică, simpatie, încre¬dere, etc. Aceste semnale trec la nivelul conştientului, care astfel este informat de ceea ce se întâmplă în spaţiul său, pentru ca la rândul lui acesta să poată lua măsurile nece¬sare. Dacă acest biocâmp nu funcţionează la parametrii optimi există pericolul de accidente. Al patrulea biocâmp este cel răspunzător de legătura dintre sistemul viu şi pământ. Această comunicare este de obicei inconştientă, însă ea poate fi făcută voliţional în cazul persoanelor care au o anumită pregătire ezoterică. Prin acest biocâmp se primesc informaţii despre viitoare cataclisme ce pot apărea la nivelul scoarţei terestre. Al cincilea biocâmp este răspun¬zător de comunicarea dintre sistemul viu şi alte sisteme din jur. Acestea pot fi de acelaşi fel sau diferite. Prin dez¬voltarea acestui câmp se dezvoltă telepatia. Prin al şaselea biocâmp sistemul viu recepţionează şi preia atât stirnuli din mediul înconjurător cât şi semnale de la alte organisme vii. Al şaptelea biocâmp este răspunzător de schimbul de informaţii ce se realizează între sistemul viu şi Univers sau Divinitate. Toate aceste biocâmpuri au culoarea ceakrelor corespondente. Trebuie spus că dimensiunile acestor câmpuri sunt variabile. Ele depind de starea momentană a sistemu¬lui şi sunt influenţate de activităţi, gânduri, anturaj. Orice stare patogenă diminuează grav primul biocâmp, apoi pe cel de-al doilea, după care se propagă, cu o intensitate mai mică către celelalte.
Vorbeşte atât de frumos încât mai că îmi vine să îl cred!
- Deci aşa funcţionează organismul. Este interesant. Ce se întâmplă însă în cazul persoanelor evoluate, a celor cu o spiritualitate pronunţată? Ceakrele şi biocâmpurile sunt perfecte, funcţionează optim? Asta dă apropiere de Dum¬nezeu? întreb eu cu o undă de sarcasm.
- Da funcţionează la parametrii optimi, însă nu este aşa de simplu. La acest gen de persoane apare o deschidere a ultimei ceakre, a Sahasrarei. Aceasta se aseamănă cu un
lotus. Cu cât persoana are aspiraţii mai înalte cu atât lotu¬sul este mai deschis şi mai violet.
- Deschiderea lotusului la maximum înseamnă maximul de evoluţie?, întreb eu, gândindu-mă că după aceia îţi poţi lua zborul şi ajungi direct în braţele primitoare ale Tatălui ceresc, care te mângâie pe cap şi te pune la loc în sertar, de unde conform cu legea reîncarnării, te va extrage când va considera el de cuviinţă.
- Nu. Când lotusul ajunge la maximum, adaugă Cristofor, înseamnă că omul a atins perfecţiunea, că este în comu¬niune permanentă cu Creatorul şi atunci primeşte în dar posibilitatea de a-şi activa alte trei ceakre, iar odată cu apariţia acestora se nasc şi alte biocâmpuri. Aceste bio-câmpuri sunt răspunzătoare de aşa zisele minuni, pe care le pot săvârşi unii oameni. Spun aşa-zise deoarece voi îi vedeţi pe cei care săvârşesc aceste lucruri ca fiind nişte extraterestri, proroci sau mai rău, vrăjitori, când de fapt ar trebui să ştiţi că aceste daruri sunt pentru oricine. Orice fiinţă are posibilitatea de a accede către El. Nu sunt lucruri intangibile, căci ele au fost date oamenilor spre a-şi putea conştientiza propria divinitate. Aceste trei ceakre sunt în afara corpului omenesc.
încerc să îmi fac o idee despre toate acestea, dar nu reuşesc deşi am pretenţia că sunt destupat la minte. Din relatare înţeleg că atunci când zici că ai terminat, că ai reuşit, ai ajuns la maximum de evoluţie spirituală, vine Dumnezeu şi zice: te-am păcălit, nu ai terminat, ci ai trecut la un alt nivel al jocului, şi ca să urci, trebuie să o iei iar de jos.
- Prima este ceakra Cunoaşterii Divine, continuă el. Ea este sub forma unui disc argintiu şi se află situată deasupra creştetului capului la o distanţă de aproximativ 20 de cm. Aceasta îşi începe formarea odată cu conştientizarea Adevărurilor Divine; creşte odată cu apariţia înţelepciunii şi se desăvârşeşte când această înţelepciune începe să se manifeste. A noua ceakră este cea a Iubirii Divine. Această ceakră cuprinde de fapt încă trei ceakre situate după cum urmează: două în palme, iar cea de-a treia deasupra fluierului piciorului. Aceasta din urmă se activează doar atunci când staţi cu piciorul drept peste cel stâng. Ele sunt de fapt ceakrele crucificării, a celui pe care voi îl numiţi Iisus.
- Noi îl numim Iisus? Tu cum îl numeşti? răbufnesc eu, renunţând la formula de politeţe.
- El are multe nume, însă cel mai cunoscut este cel de Iisus, îl aud răspunzându-mi calm. Ceakra principală exista şi înainte de Golgota. Iniţial era un disc auriu. Răspundea de intensitatea trăirilor mistice şi de conexiunea spirituală a omului cu divinul. Prin crucificarea lui Christos, sângele său s-a scurs pe pământ. în sânge şi în spermă există Duh Sfânt, adică viaţa însăşi. Deci Duhul Sfânt al lui Christos s-a unit cu Mama Pământ desăvârşind astfel unirea dintre Cer şi Pământ. în acel moment aura pământului a primit un impuls, care v-a fost dăruit vouă tuturor spre a putea depăşi etapa aceea de evoluţie. Tot în acel moment au apărut şi cele trei ceakre suplimentare, care însă sunt coordonate direct de ceakra iubirii. Activarea acestora înseamnă ca omul a ajuns în acel punct al evoluţiei sale în care a conştientizat şi astfel poate manifesta Christosul din el. Prima este întotdeauna mai dezvoltată. Ordinea ceakre-lor opt şi nouă arată de fapt că prin Cunoaştere ajungem la Iubire şi apoi la Desăvârşire, care este ce-a de-a zecea ceakră. Aceasta este ceakra Desăvârşirii. Ea formează şi coordonează ultimul biocâmp, cel al Duhului Sfânt. Forma¬rea acestei ceakre arată că omul a dobândit prin strădanii proprii atributele divinităţii. Dezvoltarea acestor trei centri reprezintă calea prin care omul poate ajunge la divin. Aceasta reprezintă legătura cerului cu pământul, şi în acel moment ele devin un tot unitar, în mijlocul căruia se află omul. Dar nu un om oarecare, muritor, ci însăşi divinitatea întrupată pe pământ.
- Şi credeţi că au existat astfel de persoane? întreb eu mirat.
- Au existat şi mai există, deşi sunt foarte puţini. De mult au existat acele şcoli ezoterice, care aveau ca scop accederea omului către planuri înalte, către spiritualitate, în prezent, din câte văd eu, există şcoli, însă cunoaşterea este mult diminuată, nu din rea voinţă, ci datorită faptului că multe din informaţii s-au pierdut.
- De ce au dispărut acele informaţii?
- Nu au dispărut, căci ele există în fiecare din voi, s-a pierdut calea pe care adepţii trebuiau să o urmeze pentru a accesa acele planuri. De ce? A intervenit natura umană. Fiinţa umană prin excelenţă are o personalitate egoistă. Cei ce stăpâneau cunoaşterea şi-au dorit să fie singurii care să o aibă, să fie într-un fel mijlocitori între divin şi uman. Aceasta este o dorinţă care contravine legilor universale, deoarece cunoaşterea este dată tuturor în aceeaşi măsură.
- Da, dar am întâlnit oameni cu o cunoaştere ezoterică oarecare, care spuneau că ştiu lucruri care nu le pot spune. Ce-i drept nu m-a preocupat subiectul şi deci nefiind interesat să aflu ce nu îmi pot spune, nu am încercat să îl aprofundez.
Era interpretarea lor proprie. Poţi spune orice dacă ştii cum. Trebuie să îi vorbeşti fiecăruia pe înţelesul său. Aici se ascunde harul unui adevărat maestru. Unui om cu o pregătire modestă nu îi poţi explica fizica cuantică în termeni academici, însă o poţi face folosind un limbaj comun. Trebuie să menţionez totuşi că este inutil să expui unei persoane o problemă, dacă aceasta nu îşi exprimă dorinţa, ba chiar aş spune că este o mare greşeală. Fiecăruia îi trebuie respectată liberatea de a lua propriile decizii.
- Adică liberul arbitru?
- Da. Este una din legile fundamentale ale creaţiei.
- Cât mă bucur! Deci, deduc că eu cu liberul meu arbitru am hotărât să mă îmbolnăvesc şi să mor!
Cred că eram în comă alcoolică când am luat această hotărâre, deoarece nu îmi amintesc.
- Nu, boala ta este răsplata propriilor fapte. Tu ai decis cu liberul arbitru să faci anumite acţiuni, iar consecinţa acestora este starea în care te găseşti.
Simt cum sângele îmi clocoteşte în vine şi urlu:
- Ce mama dracului am făcut să merit asta. Nu mi-am înşelat soţia, nu mi-am neglijat familia, nu mi-am bătut copiii şi nici nu i-am alungat în stradă, am ales să trăiesc singur, tocmai spre a fi ferit de aceste greşeli. Am făcut bani, e drept, dar am dat şi altora. Am scos informaţii de la concurenţă, însă le-am plătit cu bani grei, iar cei care mi le-au dat au făcut-o de bună voie. Nu i-am ameninţat cu arma şi nici nu i-am torturat. Am trăit în lux şi mi-am cheltuit proprii bani. Am făcut donaţii la toate balurile de caritate la care am fost invitat şi m-am dus la toate, nu m-am eschivat aşa cum fac mulţi din cunoscuţii mei. Ce naiba trebuia să mai fac? Să îmi scot un ochi şi să îl dau săracilor? Să iau nespălaţi de pe stradă şi să îi pun la mine în pat?
Mă uit în ochii lui Cristofor. Sper ca ceea ce desluşesc în ei să nu fie compasiune! Eu nu am nevoie de mila nimă¬nui! Am convingerea că mila este cel mai parşiv sentiment, deoarece te situează pe tine milosul deasupra celorlalţi.
- Dacă Dumnezeu există de ce nu mi-a dat posibilitatea de a alege? urlu eu în continuare. De ce nu am primit capacitatea de a cunoaşte aceste lucruri? Nu cred că este corect ca altul sa hotărască pentru mine. Vreau să am posibilitatea de a şti, de a hotărî, de a amâna anumite lucruri, căci eu sunt cel direct implicat!
- Ce este scris se va împlini oricum. Dacă intervii cu forţa, vei amâna acel lucru, însă răsplata îţi va fi pe măsură. Trebuie să ştii că având cunoaştere, nu poţi acţiona. Aici trebuie să intervină înţelepciunea în a analiza corect situaţia.
- Atunci de ce mai am cunoaştere? De fapt ce este cunoaşterea, este înţelepciune, discernământ, posibilitatea de a cunoaşte adevărul?
- Cunoscând adevărul, având posibilitatea de a-l accesa, capeţi şi capacitatea de a discerne. Poţi vedea dincolo de timp şi spaţiu. Există o mare diferenţă între cunoaştere şi înţelepciune. Este mult mai uşor să obţii cunoaştere decât înţelepciune. înţelepciunea nu depinde de cunoaştere, cu toate că au multe în comun. De cunoaştere vă loviţi în toate domeniile existenţei terestre. Ea depinde de capaci¬tatea minţii de a asimila informaţii vitale, de a le stoca şi de a le transmite mai departe, generaţiilor. înţelepciunea este atributul divinităţii. Ea nu depinde de memorie sau creier, ci vine direct din Akasha. Ea este dată omului în funcţie de gradul lui de evoluţie spirituală şi duce la desă¬vârşirea eu-lui. Nu este obligatoriu ca având cunoaştere să ai şi înţelepciune. Este mult mai uşor într-adevăr, însă ele nu sunt dependente.
Mă hotărăsc să nu mai insist, ca să nu mă fac de râs, deoarece nu am priceput mai nimic din ceea ce a vrut să spună şi schimb subiectul:
- Referitor la ceakra desăvârşirii, oamenii care reuşesc acest lucru devin un fel de dumnezei de sine stătători?
- Nu. Ei devin părţi ale unui întreg. Şi voi sunteţi părţi ale aceluiaşi întreg, însă ei sunt identici, au aceleaşi caracteristici şi puteri. Ei pot în orice moment să plece şi să se dizolve în însăşi Creatorul, pot părăsi sfera terestră sau pot rămâne aici.
- Cum adică să se dizolve în Creator? Adică să moară?
- Aceştia nu mor ci se unesc cu Dumnezeu. Ei devin astfel co-Creatori. Acesta este cea mai înaltă răsplată. Este supremul. Toate entităţile tuturor planurilor ţintesc către aceasta.
Să îl văd pe acela care stăpâneşte lumea şi benevol se hotărăşte să plece ca să se unească cu un ipotetic Dumnezeu!
- lisus s-a înglobat în Tatăl?
- Nu, el a renunţat la acest drept. Este dovada unei mari iubiri. Iisus, ca de altfel şi alte entităţi, vă iubeşte atât de mult încât a rămas legat de planul terestru spre a vă fi vouă de folos. Este un gest pe care oamenii nu îl pot percepe aşa cum ar trebui. Este a doua jertfă pe care această fiinţă nobilă o aduce spre folosul umanităţii. Prin rămânerea lui el a reactivat Christosul dăruit la crucificare, scurtând astfel drumul către mântuire.
Iisus se pare că a fost băiat deştept! A dat-o cotită! Vezi doamne a renunţat la acest drept din iubire pentru noi, nu că i-ar fi plăcut aici! Renunţ să mă mai gândesc. Cristofor se pare că a obosit, căci îmi propune să ne retragem.
Aşezat în pat, încerc să rememorez discuţia de azi. Trec prin filtrul raţiunii toate informaţiile şi realizez că nu au o bază reală. Mă întreb dacă omul acesta chiar crede ceea ce spune. Oricum nu contează. Măcar acum timpul trece mai uşor, nu mă mai plictisesc, mâncarea este comestibilă şi am început să mă simt bine. Ce mi se pare cel mai ciudat este faptul că în toată perioada aceasta, deşi m-am lamentat, m-am simţit mizerabil, mi-am plâns de milă, nu am dorit Să plec. Puteam oricând să le spun că renunţ, sau puteam pur şi simplu să plec fără să mă oprească nimeni. Ce ciudat!
încerc să îmi scormonesc creierul căutând măcar un subiect din domeniul aşa-zis al paranormalului pe care să îl ştiu cât de cât. îmi aduc aminte de discuţiile purtate cu Julie despre reîncarnare. Despre aceasta o să-1 întreb! Ştiu sigur că nu există! Am argumente! Adorm fericit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu