EMOŢIE DE TOAMNĂ

A venit toamna…

Cam așa începeau în copilărie toate compunerile pe care le scriam la școală cu gândul departe la vacanță. Însă pe lângă păsări călătoare, am văzut fețe posomorâte pe stradă și oameni cu capul în pământ, zgribulind de frig precum vrăbiile și oftând că vara a trecut așa de repede.

Dar frumusețea? Nu mai există frumusețe sau pur și simplu nu mai avem ochi s-o vedem?

Aș înclina mai degrabă pentru cea de-a doua variantă. Dumnezeu e peste tot și în toate, atât în verdele intens al ierbii, cât și în galbenul pal al frunzelor. Dumnezeu e adierea care susține frunzele în căderea lor legănată, e în fiecare strop de ploaie care îți bate în geam monoton.

Da, divinul îți bate la geamul inimii, dar tu nu-i deschizi pentru că afară e frig și în zona ta de confort e cald și bine.

Ei bine azi, și nu mâine e cea mai frumoasă zi din viața ta – o zi superbă de toamnă. Există o lege a ritmului, fie că ne convine sau nu. Fiecare rază de soare, fiecare nor de ploaie are nevoie de pauză. Cam așa se întâmplă și cu viețile noastre. Nu putem avea mereu soare în viață sau mereu o ploaie de necazuri. Dincolo de orice anotimp, dincolo de nori e un cer senin.

Indiferent de anotimp, esența ființei tale e senină.

Dincolo de bine și rău e un cer senin cu stele. Și atunci de ce să crezi că tu ești un nor de ploaie, o frunză tristă în cădere sau o vrăbiuță împovărată? Sufletul tău e cerul pe care se perindă norii, anotimpurile, dar toate astea-s trecătoare.

Dumnezeu e în fiecare atom de oxigen pe care îl inspiri și în fiecare palmă arzătoare pe care ți-o dă vântul de toamnă.

Dacă ți-e frig, El e haina cu care te îmbraci.
Dacă ți-e cald, El e ploaia care răcorește.
Dacă nu mai vezi bine, el e acea pereche de ochelari peste ochii inimii tale.
Dacă plângi El e acea îmbrățișare pe care ți-o oferă cineva drag.
Dacă zâmbești, El e acea rază de soare care îți surâde în geam.
Dacă asculți o melodie emoționantă, El e cântecul care îți mângâie sufletul.

Deschide-ți ochii inimii, uită-te în jur și apoi în tine. Dumnezeu e peste tot, chiar și într-o simplă emoție de toamnă.