MAGUL DIN CARPATI EP 14

-    Mi se pare o utopie! răbufnesc eu.

-    Aşa pare, dar asta este ceea ce s-a hotărât încă de la facerea lumii. Vei putea să-i vezi pe cei cu vibraţii joase sau intenţii ascunse, ba mai mult de atât vei putea să le percepi gândurile, să le vezi străfundul sufletului.

-    Groaznic, asta înseamnă că oamenii se vor ascunde.

-    Se vor ascunde doar cei rău intenţionaţi, cei ce nu doresc să se schimbe, cei a căror suflet plânge încă după lumea trecută. însă nici ei nu vor rezista mult în această postură deoarece vor fi izolaţi, respinşi şi asta îi va tace să îşi dorească să se schimbe.

-    Dar vor fi enorm de mulţi!

-    Vor fi foarte puţini, căci cei mulţi vor fi deja destrupaţi. Aici vor rămâne doar cei care au posibilitatea să se adapteze.

-    Dar tot vor fi majoritari, nu văd cine are doar vibraţie pozitivă.

-    Sunt extrem de mulţi şi sunt conştienţi. Ei stau şi aşteaptă schimbarea, şi-o doresc, sunt pregătiţi. Ei au înţeles acum mulţi ani calea pe care o au de urmat şi au pornit pe ea fără regrete.

-    Schimbarea va veni brusc, sau vor exista semne?, întreb eu captivat de subiect.

-    Schimbarea nu se va face brusc. Ea va fi din ce în ce mai evidentă odată cu apropierea de acest punct. Vor exista schimbări climaterice, iar cataclismele naturale se vor îndesi.

-    Acestui fapt i se datorează încălzirea globală?

-    Da, însă şi altor lucruri. Planeta este de mult timp în suferinţă. Pentru a se vindeca, adică ridica, ea trebuia să treacă prin această stare patogenă la care voi aţi contribuit cu mult succes. Oricum vor exista şi alte modificări, chiar la nivelul populaţiei.

-    Ce fel de modificări?

-    înainte de salt multe suflete vor pieri. După cum spuneam, vor exista multe cataclisme naturale, cutremure de pământ, uragane, inundaţii, incendii. Pământul se va cutremura atât de tare şi în atât de multe locuri deodată încât oamenii nu vor avea unde să se ducă. Vulcani de mult stinşi vor erupe din nou, acoperind localităţi întregi, apa va revendica uscatul şi multe oraşe de coastă vor fi înghiţite, dar toate acestea vor veni pentru a desăvârşi lucrarea Tatălui. Polii se vor inversa... de fapt atât polii magnetici cât şi cei geografici s-au inversat în repetate rânduri. în univers nimic nu este fix. Totul este într-o continuă expansiune.

-    Cum se vor inversa polii? Aşa brusc, fără să ne aver­tizeze nimeni? NASA, CIA, Al Gore? întreb eu stupefiat.

- Nu poate fi brusc. Vor exista semne premergătoare. Rezonanţa pământului îşi va schimba frecvenţa, magnetismul terestru se va reduce, aurora boreală îşi va face apariţia în alte locuri decât în cele cunoscute, păsările vor zbura de­zorientate, animalele vor avea un comportament neobişnuit, oamenii vor avea stări de confuzie, panică, migrene sau palpitaţii. Cu cât se va apropia cu atât vor fi mai intense. Cu două săptămâni înainte de schimbarea polilor pământul se va cutremura în cinci locuri deodată. Panica va cuprinde populaţia, care va dormi afară, însă acest lucru nu le va fi de folos, întrucât vor fi mii de replici puternice. Pământul se va crăpa şi vor ieşi aburi din el, dar înainte de asta inundaţii şi foc se vor abate în acelaşi timp pe teritoriul aceleaşi ţări. Cutremure răzleţe şi uragane vor decima populaţia. De fapt aceste semne au început deja să apară, dar oamenii caută să dea explicaţii raţionale, ceea ce îi îndepărtează de realitate.

- Şi noi ce ar trebui să facem? Ar trebui să ne pregătim, să ne luăm măsuri de siguranţă ?

- Oricât de bine v-aţi pregăti, cei ce trebuie să plece vor pleca, iar cei aleşi să rămână vor rămâne. Totul este scris. Nu este nimic de făcut decât să vă pregătiţi sufleteşte şi fizic. Să încercaţi să vă apropiaţi mai mult de Divin. Să căutaţi să înţelegeţi aceste schimbări. Ele au fost revelate unor oameni, care la rândul lor le-au spus lumii întregi, dar din păcate nu au fost ascultaţi. La fel cum nici tu nu mă crezi pe mine.

încerc să mă concentrez. Suntem în 2008. 2012 înseamnă peste patru ani. Aşa de puţin timp! De fapt, eu de ce îmi fac probleme, căci s-ar putea să mor cu mult înainte.

-    Dacă este real, de ce nimeni nu ştie acest lucru? Mă refer la organele competente?

-    Cei pe care voi i-aţi numit conducători, ştiu asta de foarte mult timp, iar cam de zece ani încoace sunt convinşi că o să se întâmple. Ei sunt asiguraţi. Şi-au creat spaţii de refugiu, au alimente, medicamente şi combustibili depozitate, i-au informat şi pe cei dragi lor. Ei sunt pregătiţi!

De voi nu le pasă, nu îi interesaţi şi nici măcar nu cred că vor avea remuşcări.

-    Să înţeleg că este ca de obicei. Cei cu bani îşi pot asigura confortul şi în vremuri de restrişte, iar cei fără, vor trăi ca păsările cerului, citez eu, vag, din Biblie.

-    Nu este chiar aşa, căci multe din aceste locuri, deşi par sigure acum, se vor dovedi că nu sunt. Banii nu vor mai avea nici o valoare, căci sistemele bancare vor cădea. Furtuni electromagnetice se vor abate asupra pământului, distrugând tot ceea ce înseamnă informatizare.

Nu îmi place ce aud. Toţi banii mei sunt în banci şi plasamente.

-    Asta este o aberaţie, replic eu. Sigur, pot da faliment bănci, pot cădea acţiuni, însă nu toate odată!

Din păcate vor cădea toate, datorită acestor puternice furtuni electromagnetice. Va cădea inclusiv electricitatea şi odată cu ea internetul, combustibilul nu va mai putea fi furnizat, gazul de asemenea, alimentele vor lipsi, iar haosul va cuprinde întreaga omenire. Hoarde de oameni vor ataca aşa-zisele locuri de refugiu ale suspuşilor în speranţa că vor găsi hrană. Vor fi multe crime, omoruri şi pustiiri.

- Parcă ziceai că o să fie bine, o să renaştem spiritual, o să trecem la noi coordonate. Dacă astea sunt, atunci nu mulţumesc, nu sunt interesat.

Mă gândesc în sinea mea, în cât timp aş putea transforma în bani lichizi tot ce am. Cam un an, dacă vreau să valo­rific la maxim. Da, dar apoi ce fac cu banii? Să îi ţin sub saltea? Nu ar trebui puşi tot în banca?

-    O să fie bine, zise Cristofor, însă întâi trebuie să se cureţe tot. pentru ca omenirea să o poată lua de la început. Toţi trebuie să fie egali.

-    Bine. dar să presupunem că ai avea mulţi bani lichizi, ce vei putea face cu ei? întreb eu văzându-mă deja cărând două geamantane pline cu bani.

-    Banii nu vor mai avea valoare. Vor avea valoare cunoştinţele acumulate. Ele vor fi de folos.

-    Ce să faci cu cunoştinţe, dacă nu ai ce mânca! Tu ce ai face?

-    Eu, zise Cristofor îngândurat, dacă aş fi ca voi, mi-aş cumpăra o căsuţă departe de orice ţărm, aş fora un puţ, aş construi sobe pe lemne, mi-aş umple cămara cu alimente neperisabile, seminţe de plante şi legume, aş cumpăra unelte manuale, ulei sau lumânări pentru iluminat, haine de rezer­vă, medicamente, cam asta este ceea ce aş face.

-    Şi cam când te-ai apuca de aceste investiţii, întreb eu parşiv.

-    Cam la începutul anului viitor, îmi răspunse el lăsându-mă perplex.

Păi vom fi abia în 2009! Ai spus că abia peste patru ani o să avem probleme.

- Am spus că în 2012 planeta va face un salt vibraţional, însă până atunci trebuie să se întâmple multe lucruri.

- Şi când crezi că vor începe?

- Nimeni nu ştie sigur, doar Providenţa Divină, însă personal cred că începând cu luna septembrie a anului 2009 multe din cele ce ţi-am spus vor începe.

Mă întreb de câteva milioane de euro câte alimente şi seminţe aş cumpăra. Cred că mii de tone! Ar fi o afacere bună. Dacă le stochez şi le scot pe piaţă atunci când va fi penurie... Asta în caz că acest scenariu este real. Poate ar trebui să îmi anunţ clienţii? Cred că ar leşina de râs!

-    Raţiunea umană nu poate înţelege aceste lucruri, continuă el. Acum îţi sună a utopie, însă nimic din ceea ce cunoaşteţi nu va mai fi la fel.

-    Bine, însă tot nu înţeleg de ce nimeni nu spune nimic, în afară de conducători, mai există organisme independente, instituţii de cercetare, paranormalii...

-    Toţi au spus aceste lucruri. Până şi triburile indigene ştiu ce vă aşteaptă. S-au scris şi cărţi despre acest subiect. Există clarvăzători, prezicători, oameni cu anumite capacităţi care au făcut aceste lucruri publice, însă după cum spuneam, unii ştiu şi iau act, alţii ştiu dar nu îi interesează, iar alţii nu cred. Cam asta este lumea actuală.

Mă simt atât de bulversat încât a început să mă doară capul. Alarma mea interioară a început să sune, ceea ce înseamnă că ceva din toată discuţia asta este real.

Vocea lui Cristofor mă scoate din concentrare:

- Ar trebui să ne oprim aici. Mâine începe o nouă etapă a tratamentului tău. Yidam va fi cel care se va ocupa de tine îndeaproape şi doresc să îi urmezi sfaturile întocmai. Dacă ai întrebări asupra terapiei îţi stau la dispoziţie în fiecare după-amiază.

Ne despărţim întrebându-mă cum aş putea urma sfaturile unui om care nu vorbeşte deloc. Adorm făcând calcule peste calcule. Nu ştiu cât am dormit însă mă trezeşte o bufnitură. Este uşa camerei care se dă de perete. Yidam îmi face semn să îl urmez. Mă uit pe geam şi constat că abia se crapă de ziuă. Ma scol din pat fără prea multă tragere de inimă şi intru în baie. Când ies, gata îmbrăcat, constat că Yidam mă aştepta încă în uşă.

Coborâm pe pajişte unde Yidam mă pune să îmi scot pantofii şi apoi porneşte cu paşi mărunţi prin iarbă. înţeleg că trebuie să îl urmez, ceea ce şi fac. Roua dimineţii îmi udă tălpile, făcându-mă să îmi fie frig.

După ce parcurgem, spiralat, întreaga suprafaţă, Yidam îmi ia pantofii şi porneşte către lateralul clădirii. Trecem pe sub o arcadă, intrăm pe un culoar de piatră şi de aici într-un hol. în faţa noastră se află o uşă masivă, din lemn, în a cărei bogată sculptură recunosc sirene, scoici şi alte simboluri acvatice. Yidam împinge uşa, iar în faţa mea se deschide o impozantă sală de baie. Să tot aibă vreo 200 de metri. Este acoperită cu mozaic veneţian, pe tonuri de albastru şi verde. De pe pereţii de piatră albă ce sunt acoperiţi din loc în loc de fresce impresionante, personaje marine, ca: Neptun cu al său car de scoci tras de căluţi de mare, sirene, copii cu cozi de peşte, corali, stele de mare, scoici, alge, curg valuri uşoare de abur alb, conferind locului o căldură mistică, plăcută. Din mijlocul sălii, placată cu acelaşi ingenios mozaic, o piscină uriaşă, a cărei apă curge printr-o scoică gigantică aşezată într-unui din capete, te îmbie la baie.

Trecem pe sub coloane uriaşe, de piatră, pe care lumina colorată, ce intră prin vitralii, le scaldă în diverse tonalităţi şi ne îndreptăm spre capătul opus al sălii. Văd un fel de jacuzzi, din piatră, de dimensiuni reduse, a cărui apă uşor verzuie, bolboroseşte scoţând arome plăcute, de plante. O masă lungă de piatră şi câteva bănci tot din acelaşi material vin să întregească exclusivismul spaţiului.

Sunt încântat. Este atât de frumos şi de un lux atât de covârşitor încât cred că şi sultanul din Brunei ar fi invidios.

Yidam îmi face semn să mă aşez şi să mă dezbrac, timp în care el scoate dintr-un dulăpior, ingenios mascat într-o nişă, câteva cearceafuri albe şi un fel de cufăr în miniatură, pe care le aşază pe masă.

Rămân în chiloţi, însă din semne, deduc că trebuie să renunţ şi la acest accesoriu. Nu prea mă simt în largul meu, însă o fac. Primesc în schimb un cearceaf, pe care mi-1 înfăşor repede în jurul corpului.

în sală îşi face apariţia Cristofor, care aduce cu el o tavă pe care desluşesc un ceainic, o spirtieră şi câteva borcane cu etichetă, foarte asemănătoare celor din laborator. Le pune pe masă şi se întoarce către mine:

- Am să te rog să îl laşi pe Yidam să te bărbierească. Va trebui să te radă şi în cap, spune el, după care se întoarce şi pleacă.

Nu pot spune că sunt încântat, însă este atât de plăcut şi relaxant aici încât mi-a dispărut orice urmă de combati­vitate.

După ce sunt ras şi bărbierit, Yidam îmi face semn să îl Urmez. Intru gol în piscină, pe treptele din lateral şi încep să înot, sub atenta îndrumare a chelului, care face ture de-a lungul ei. Cam după zece bazine, simt că îmi pierd răsu­flarea, însă se pare că acest lucru nu îl deranjează, căci îmi face semn cu mâna să continui. Mai fac încă cinci, dar la jumătatea celui de-al şaselea simt că nu mai pot respira. Cu chiu cu vai ajung la margine. Ies, abia târându-mă şi mă trezesc împins în jaccuzi. Mă aşez confortabil şi caut să mă relaxez, spre a-mi trage sufletul. închid ochii şi încerc să mă concentrez asupra fantasticelor arome ce ies din apa. Simt aproape fizic cum lichidul verzui, uşor vâs­cos, îmi penetrează porii, intrându-mi în circuitul sangvin. O stare plăcută, de lene, pune stăpânire pe mine, aducân du-mă aproape de reverie.

Nu ştiu cât stau aşa, dar în momentul în care deschid ochii îl văd pe Yidam făcându-mi semn să ies. îl urmez într-o nişă unde mă trezesc învăluit într-o ploaie caldă de apă. Mă uit în sus şi văd că de fapt apa vine dintr-un duş de alamă, supradimensionat. Dupa câteva clipe, sunt scos şi aşezat în mijlocul încăperii, aproape de masa de piatră. Yidam ia de pe masă ceva ce seamănă cu o găleată de lemn şi un gen de bidinea şi se apucă să mă ungă cu un fel de pastă arămie. Dupa ce sunt îmbâcsit din cap până în picioare, sunt înfăşurat asemeni unei mumii, într-un cearceaf şi culcat pe masă. Deşi nu pot spune că îmi place senzaţia, aţipesc. Mâna chelului care îmi atinge umărul mă face să tresar. Mă dau jos de pe masă şi intru iar la duş. Mă spăl temenic. Când ies Yidam mă aşteaptă cu o cană de ceai cald. O sorb cu plăcere, după care îmi face semn să mă întind la loc pe masa de piatră. Mă gândesc să iau un cearceaf şi să mă acopăr, însă îmi face semn că nu. întinde cearceaful şi deduc din semne, că vrea să mă aşez cu faţa în jos. îşi suflecă mânecile şi mă unge cu ulei, după care începe să mă maseze. Identific mirosul rozmarinului şi al uleiului de măsline.