sâmbătă, 25 decembrie 2010

CE-TI DORESC EU TIE ...DE CRACIUN


Sărbători fericite!
Nu ştiu cum se face, dar se întâmplă mereu ceva magic într-o anumită perioadă a anului şi anume cea a Crăciunului. Această sărbătoare reuşeşte întotdeauna să aducă zâmbete pe chipurile oamenilor, iar lacrimile lor devin lacrimi de bucurie. O lume întreagă sărbătoreşte, de aceea te invit si eu la sărbătoare.
Îmbracă-te în veştmintele iubirii, pune-ţi cojocul armoniei, pentru ca gândurile negre să nu viscolească prin mintea ta şi ieşi din casuţa ta cea comodă la colindat. Ştiu că e cald şi bine înăuntru, dar e aşa de frumos afară! Ninge cu bucurii şi voie bună. Îngăduie-ţi să simţi căderea lor peste tine.
Porneşte la drum, căci viaţa e zăpada care scârţâie sub picioarele tale, aşteptând ca paşii tăi să lase urme prin ea. Şi chiar dacă se face noapte repede, ai o stea mare pe cer care îţi va călăuzi paşii, nu eşti singur. Toate sufletele pe care le vei întâlni pe drum şi care te vor lumina sunt steluţe agăţate în arborele vieţii.
E sărbătoare pentru că s-a născut Iisus şi nu într-un loc geografic, ci în sufletul tău. De data asta, dă-i o şansă să crească în tine. Ai străbătut atâta drum să-l cauţi precum magii, te-ai ghidat după stele şi după urme prin zăpadă şi în final ai descoperit că ieslea lui este de fapt sufletul tău.
De Crăciun, îţi doresc în primul rând să ajungi acasă. Acasă e acolo unde ţi-e inima, deoarece în inima ta sunt adunaţi toţi cei dragi. Fie ca aceştia să se încălzească la focul dragostei tale şi să uite de frigul de afară. Deschide-ţi uşa inimii la toate sentimentele frumoase, precum deschizi uşa unor colindători care au venit să te încânte cu vocile lor cristaline…
Bucură-te din plin de fiecare dar dăruit şi primit! Bucură-te pentru cel mai preţios cadou pe care-l primeşti în fiecare zi: viaţa! Moşul ţi-a pus sub brad bucuriile ei, nu le mai ţine împachetate. Hai să sărbătorim viaţa şi fiecare zi să fie precum ziua de Crăciun, o celebrare bucuriei de a trăi!
Şi uite aşa, am colindat şi eu la fereastra sufletului tău, „iar colinda nu-i mai multă, să trăiască cine-o ascultă”!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu