Viaţa e un stadion mare în care oamenii sunt jucători ce se împart în două tabere : unii care luptă pentru un ideal – victoria cu orice preţ – şi alţii care sunt învinşi de nonidealuri.Mingea cu care se joacă partida vieţii este destinul, iar golurile date reprezintă succesele şi împlinirile.
.Viaţa este un mecanism complicat ce declanşează echilibre şi dezechilibre, armonii şi dezarmonii, iar oamenii sunt părţile lui componente.
Stările sufleteşti sunt ca un lift care urcă sau coboară prin etajele lăuntrice, se opreşte la nivelul bucuriilor sau al tristeţilor, totul e să apăsăm corect pe buton.
Să înţelegi tot înseamnă suferinţă, de aceea e bine să înţelegem numai ceea ce ne face plăcere.
Ura distruge tot ceea ce este frumos în om, îl increează cu spectrul unui demon, care vrea să iasă la suprafaţă, conducând omul slab şi neputincios după legile fărădelegilor.
Răzbunarea este o ură ce părăseşte starea latentă şi vrea să acţioneze, iar sila faţă de iubire este sistemul de referinţă de la care pleacă demersurile distructive.
Visurile ca ţeluri planificate în etape temporale şi implantate în realitate, gândite ca viziuni logice proiectate în viitor, fac din viaţă o artă inefabilă, iar cel care le creează din substanţa lucidităţii este un artist- visător.
Eu cred în iubire mai mult decât în femeie, în raţiune mai mult decât în instinct, în viaţă programată ca un algoritm mai mult decât în întâmplare.
Evoluţia societăţii trebuie să fie o consecinţă pozitivă a evoluţiei gândirii umane, iar câştigul ar trebui să fie direct proporţional cu calitatea şi valoarea matricei fiinţiale numită om, cu elementele definind cinstea, corectitudinea, intelectul şi moralitatea.
Ambiţia creşte din orgoliu fabricat în laboratorul eului din substanţele combinate ale eşecului, voinţei şi perseverării, iar din pasta omogenă se modelează statuia succesului, la care se închină oamenii puternici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu