După masa de prânz, aşezat în acelaşi jilţ, cu o mină sobră, încerc să deschid discuţia pentru a o canaliza pe făgaşul dorit de mine.
- Poate am putea discuta astăzi despre suflet şi reîncar¬nare. Am mari dubii în privinţa existenţei acesteia, încep eu parşiv.
- Cu plăcere, mă poţi întreba orice.
- Există un număr limitat de suflete?
- în creaţie nu există limite. Acesta este un cuvânt pămân¬tesc. Nimic în Univers nu este limitat. Totul este în continuă expansiune şi transformare.
- Dar copiii care se nasc nu sunt suflete noi? întreb eu.
- Nu, ele sunt suflete care au mai trăit pe acest pământ sau suflete care vin la încarnare din alte universuri sau siste¬me solare, şi cărora întruparea terestră le este necunoscută, însă cu siguranţă nu sunt nou create. Este drept că nu toate sufletele au aceeaşi vechime astrală; unele sunt foarte bă¬trâne, au milioane de ani vechime, altele sunt mai tinere, au doar câteva sute de mii de ani.
- Eu nu cred în reîncarnare, ce argumente pot fi aduse în sprijinul acestei teorii?
- A te îndoi de reîncarnare este a te îndoi de însăşi actul creaţiei. Cum crezi că Dumnezeu în marea lui înţelepciune ar putea da unui copil la naştere sănătate, înţelegere, capaci¬tate intelectuală, o familie iubitoare cu posibilităţi materiale şi altuia deficienţe, necazuri, părinţi denaturaţi.
- Aici intervin faptele părinţilor. Dacă aceştia au păcate, atunci copilul are probleme, se naşte cu anumite boii sau handicapuri şi părinţii suferă, spun eu, aducându-mi aminte vag, de ceea ce afirmă biserica.
- Bine dar atunci unde este dreptatea? Ce vină are sufletul care s-a întrupat? Dacă sufletele sunt egale în faţa lui Dumnezeu, dacă sunt fără de păcat, atunci ar trebui să aibă din start aceleaşi coordonate de viaţă. Ce vină are entitatea care se avântă într-un trai plin de privaţiuni, care se naşte din start cu o tară socială. Dacă pleci de la ideea că nu există reîncarnare şi că vin suflete noi, atunci explică tu această nedreptate. Asta ar însemna că cineva acolo sus stă şi împarte norocul după bunul său plac.
- Exact asta spun eu! Cineva acolo sus stă şi împarte dreptatea. Cred că este mare coada la Bill Gates şi Donald Trumph, cu liste de aşteptare de câţiva ani. Dacă ar fi după liberul arbitru, cred că toţi ar vrea ca ei să le fie taţi.
- Dacă nu accepţi legea reîncarnării, nu îi poţi explica unui copil născut fără picioare de ce nu poate deveni atlet, de ce Dumnezeu în mila lui a hotărât aşa. Totul pare fără logică. Vezi că nu se leagă. Dacă însă accepţi reîncarnarea, atunci explicaţia este simplă. Aici intervine karma.
Ce este karma?
- Legea karmei este legea supremă. Este legea cauzei şi a efectului. Fiecare cauză dă naştere la un efect şi fiecare efect are o cauză. Mai exact, o acţiune are un anume rezultat. Este însăşi legea fizicii. Dacă arunci o piatră în lac, în urma ei vor rămâne unduirile apei, din ce în ce mai line, până când vor dispărea, numai că într-o încarnare, efectele unei acţiuni pot să dispară abia după mai multe încarnări succesive.
Cum poţi ieşi din legea karmei?
- Plătindu-ţi toate datoriile şi primind înapoi tot ceea ce ţi se datorează. Este un fel de punct zero dacă vrei, un punct în care nu mai datorezi şi nici nu ţi se mai datorează nimic. Odată ajuns aici ai şansa de a putea fi deasupra acestei legi, însă numai dacă ai cunoaştere şi înţelepciune.
- Bine, să admitem ideea, spun eu, dar un om trăieşte în medie 70 de ani. Dacă cei de care sunt legat nu se află aici, odată cu mine? Dacă există un decalaj, o defazare, dacă aceasta durează mai multe încarnări la rând. Eu mor, iar ei abia se nasc.
- Vezi în aceasta constă înţelepciunea Creatorului. Legea atracţiei face ca voi să vă naşteţi în grupuri compacte de entităţi. Toate sufletele legate între ele se nasc şi trăiesc cam în aceeaşi perioadă, chiar dacă la mii de kilometri distanţă. Trebuie să vezi aceste grupuri ca pe nişte stoluri, ele vin şi pleacă cam în acelaşi timp. Zăbovesc doar cei ce au într-un fel sau altul legătură cu grupul ce urmează să sosească. Aceasta este explicaţia faptului că într-o eră muzica, pictura, literatura au luat amploare, iar în alta ştiinţele, medicina, tehnica. Este vorba de omogenitatea grupului.
Trebuie să recunosc că ceva logică are. Din trei fraze a reuşit să îmi clatine argumentele. Dacă reîncarnarea există totuşi? Atunci cum intră sufletul în trup?
- Cum intră sufletul în trup? spun eu cu voce tare.
- Legătura dintre suflet şi trup se realizează cu ajutorul matricei astrale. Aceasta reprezintă conexiunea dintre suflet şi trup şi aici se regăsesc toate trăsăturile de caracter ale unui individ.
- Te referi la aură?
- Nu, aura este cu totul altceva. Ea reprezintă emanaţia, radiaţia tuturor elementelor îngemănate în om, emanaţie care produce anumite vibraţii, cărora le corespund anumite culori, pe când matricea astrală este o punte între suflet şi trup, prin care acesta percepe planul terestru. Fără suflet matricea s-ar dezintegra, căci ea nu este de sine stătătoare.
- Ce se întâmplă cu sufletele după ce mor?
- Ele trec din planul terestru în cel astral, în locul specific şi conform cu vibraţia fiecăruia. Aici intervine principiul densităţii luminice. Cu cât un suflet este mai luminos, cu atât el va accede către planuri vibraţionale mai înalte, cu cât sufletul este mai întunecat, cu atât va ajunge în planuri mai grosiere. Acest lucru depinde de gradul de dezvoltare şi evoluţie a fiecărui individ în parte. în momentul morţii are de fapt loc ruperea bruscă a legăturilor dintre elemente şi astfel sufletul este eliberat şi poate urca în lumea astrală. Sufletul străbate toate zonele acesteia şi rămâne agăţat de planul care corespunde perfect vibraţiei lui.
- Adică în iad sau rai, punctez eu.
- Nu există nici iad, nici rai. Există doar apropiere sau depărtare de Divin. Iadul şi raiul sunt cuvinte pământene. Este drept că sufletele descriu depărtarea de Dumnezeu ca fiind cea mai cruntă tortură. Dacă entităţile ar şti ce înseam¬nă să trăieşti în întuneric, chiar pentru o perioadă scurtă de timp, ar renunţa la activarea polarităţii lor negative.
- Aceasta este o altă problemă. De ce nu ştim ce am făcut şi ce ne aşteaptă? Cred că ar fi mult mai bine.
Uitarea este o altă lege a universului. Ea trebuie să existe pentru ca omul să poată anihila karma. Crezi că dacă ai şti că te căsătoreşti cu ucigaşul tău din altă viaţă ai face-o? Ai putea accepta că sora ta este persoana care ţi-a distrus viaţa şi pe care ai ucis-o? Ţi-ai iubi copilul dacă ai şti că el este întruparea celui care te-a ucis în trecut? Te-ai aşeza la masă cu părinţii tăi, dacă ai şti că în altă viaţă au fost cei care te-au obligat să renunţi la şcoală pentru a te căsători? Şi exemplele pot continua la nesfârşit. Pentru ca şi karma sa să poată fi îndeplinită, legiuitorul trebuie să devină nelegiuit, călăul victimă, soţul amant şi amantul soţ, copilul părinte, medicul pacient şi tot aşa până când fiecare suflet îşi va fi însuşit toate aceste vibraţii, trăiri, desăvârşindu-şi cunoaşterea. Când acest lucru va fi înfăptuit, el va ajunge la înţelepciune. Nu există suflet înţelept care să nu fi cunoscut toate aceste planuri. Ceea ce diferenţiază entităţile între ele este numărul de încarnări în care şi le-au însuşit. Unora le-au trebuit câteva vieţi altora câteva sute, însă în final toate fiinţele vor ajunge desăvârşite, în acelaşi loc de unde au plecat. între timp ele trebuie să treacă prin naşteri şi morţi succesive, prin şederi şi aşteptări în planul astral pentru a se încarna optim. Sunt încarnări ce sunt alese pentru ei de îngerii karmei.
- Deci în planul astral se află doar sufletele ce trebuie să vină la încarnare? întreb eu.
Planul astral are locuitori mulţi şi feluriţi. Pe lângă sufletele destrupate aici se găsesc şi aşa numiţii elementari. Aceştia se află aici, deoarece au fost creaţi de gândurile oamenilor şi sunt încărcaţi cu un anumit element predomi¬nant. Sunt creaţii de vibraţie grosieră, unii posedă o voinţă proprie, însă ceea ce este mai important este faptul că la reîncarnarea entităţii generatoare ei se întorc împreună cu acesta în planul fizic, însoţindu-l şi conferindu-i acestuia anumite trăsături specifice, preponderent negative. Pe lângă acestea în planul astral se regăsesc şi aşa numiţii viermi sau larve. Şi aceştia sunt tot o creaţie „magnifică" a omului. Aceştia sunt creaţi conştient sau inconştient de pulsiuni senzoriale intense. Ei nu sunt fiinţe reale, nu au voinţă proprie, ci există şi se hrănesc cu emanaţiile pasiunilor din planul animalic. Sunt de vibraţii diverse şi se hrănesc doar cu emanaţii specifice pasiunii care le-a generat. Din acest motiv, în cazul în care creatorul nu mai este în planul terestru, ele se îngrămădesc asupra unei alte victime, care posedă aceleaşi pasiuni. Un om încărcat de pofte, va atrage asupra sa o întreagă hoardă de asemenea fiinţe, care îl vor face şi mai subjugat pasiunilor sale. Tot aici, în planul astral se întâlnesc şi alt gen de entităţi. Sunt fiinţe elevate, au diverse vibraţii şi au fost create de însuşi Dumnezeu. Ele sunt entităţi coordonatoare ale planului terestru şi ale celor patru elemente. Astfel avem elementalii, care subliniez, sunt diferiţi de elementari, reprezintă cele patru elemente şi sunt cunoscuţi sub denumirea de salamandre, silfi, undine şi goblini. satiri, iele, etc. Aceste fiinţe menţin stabilitatea dintre planul astral şi cel fizic. Ei intervin deseori în echilibrul planetei voastre; fără ei viaţa ar fi un haos, căci ei repară şi compensează ceea ce distrugeţi voi.
Nu ştiu de ce, tot ceea ce spune mi se pare cunoscut. Unde am mai auzit oare aceste lucruri? Cred că în discuţiile cu Julie. Da, sigur! Ea îmi vorbea de entităţi, de îngerul morţii, de îngeri păzitori. Draga mea Julie! Simt că îmi este dor de ea. Mi se pune un nod în gât, dar mă decid să continui:
- Aici se găseşte şi îngerul morţii, sau moartea?
- Entitatea care este responsabilă cu destruparea sau moartea, cum îi spuneţi voi, îmi răspunde Cristofor, după o pauză destul de lungă, nu se află în acest plan, deoarece ea se subordonează direct Creatorului. Datorită acestui atribut ea poate străbate toate planurile şi lumile. Este ubicuitară şi veşnică. A apărut odată cu creaţia şi ajută la împlinirea ei. Este o fiinţă evoluată şi respectată. Voi o vedeţi ca pe o entitate negativă.
- Mai ales că vine când te aştepţi mai puţin, şi aici vorbesc în cunoştinţă de cauză!
- Ea vine atunci când primeşte semnalul din planul cauzal, pentru îndeplinirea efectului. Nu vine nici mai devreme, nici mai târziu, ci exact atunci când este scris. Ea taie legătura dintre suflet şi trup şi ajută la desprinderea acestuia de planul terestru. Apoi ia sufletul şi îl duce în planul astral, unde îl ajută să îşi găsească locul şi să se integreze.
- De ce nu se duce sufletul singur?
- Sunt puţine suflete care ar face acest lucru benevol. Ele ar prefera să rămână agăţate de planul terestru, iar acest lucru ar crea un dezechilibru total. Ele şi-ar parazita urma¬şii, prietenii, duşmanii şi nu ar mai avea posibilitatea de a se reîncarna.
Cred şi eu că nici un suflet nu vrea să moară! Cine vrea să îşi părăsească averea, prietenii, viaţa? Cine vrea să fie îngropat sau ars, să dispară, să se dizolve în neant?
- Ce se poate face cu trupul dupa ce este părăsit de suflet? Trebuie îngropat sau ars?
- Corpul este asemeni unei haine, este un înveliş care se va dizolva întorcându-se înapoi în starea corespunză¬toare fiecărui element. Este doar o chestiune de percepţie, de credinţă. Faptic nu contează, principalul este ca el să se disipe în elementele iniţiale.
- Aşadar omul trăieşte în planul fizic şi când moare se duce în celălalt plan?
- Nu doar când moare. Sufletul omului este în perma¬nenţă legătură cu planul astral, căci aşa se numeşte celălalt plan. Cu ajutorul fluidului electromagnetic din acest plan se crează matricea astrală, la fel cum cu ajutorul fluidului electromagnetic din planul mental se crează matricea mentală.
- Ce este planul mental? întreb eu uşor bulversat.
- Este lumea gândurilor şi a ideilor, iar planul acesta s-a născut tot din îmbinarea celor patru elemente existente în Akasha. De aici au apărut toate ideile noi, revoluţionare, aici s-au născut pentru prima oară invenţiile. Este una din cele mai subtile forme ale Akashei. Oricine poate prelua informaţii de aici, însă acurateţea acestora depinde de gradul de maturitate, de atitudinea şi de gradul de evoluţie pe care îl are spiritul. Fiecare gând nou este generat de un element, iar dacă există mai multe idei, atunci există o îmbinare a mai multor elemente. Fiecare gând are propria sa culoare, formă şi vibraţie. Spiritul omului este asemeni unei antene, receptează aceste semnale, le introduce în subconştient, pentru ca apoi să le aducă la suprafaţă în conştient. Odată ajunse aici aceste idei devin realizabile. Cu cât omul este mai bine pregătit în acel domeniu, cu atât ele se vor materializa mai repede.
- Să înţeleg, de fapt, că Dumnezeu este cel care le crează?
- Toate aceste idei existau şi există în Akasha. Ele apar treptat dupa un plan bine stabilit. Nu ar fi existat nici o logică dacă apărea avionul înaintea combustibilului sau internetul înaintea calculatorului.
Nu văd nici o legătura între avion, combustibil, calculator şi Dumnezeu, însă decid să nu mai aprofundez subiectul, deoarece ploaia de informaţii pe care am recepţionat-o îmi zumzâie încă în creier. Recunosc cătunele sunt explicaţii pertinente, dar nu au nici o bază materială! Cum poţi dovedi existenţa planului astral, a entităţilor, a Akashei?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu