Şi s-a pornit într-o zi un vânt,
şi le-a făcut praf toate oglinzile
din care cojeau
orice zi.
Apoi s-au trezit
din visul
cu zăngănit de medalii
şi o voce i-a întrebat:
"Voi ai cărui pământ sunteţi şi din care neam?"
Şi n-au ştiut ce să răspundă,
fiindcă
pustiul coborâse deja
în inimile lor.
Şi ochii lor nu vedeau,
şi urechile lor nu auzeau
nimic
din tăcerile adânci
ale pământului aceluia.
Apoi dintr-odată şi-au privit uimiţi mâinile
acelea
care nu sădiseră niciodată flori,
de silă
sau de teama
de a nu da peste oase,
de a nu trezi umbrele,
de teama că acelea îi vor privi nemişcate
în ochi
şi îi vor întreba:
"Voi
ai cărui pământ sunteţi
şi ai cărui neam?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu