MAGUL DIN CARPATI EP 12

-    Cum poţi dovedi palpabil, şi când spun palpabil, mă refer la dovezi materiale, că există reîncarnare?

-    Este un sentiment ce vine din interorul fiecărui om. Unii o ştiu, alţii o conştientizează mai târziu, iar alţii niciodată. Depinde de gradul de evoluţie al fiecăruia.

-    Eu vreau dovezi, spun eu pe un ton răstit.

-    S-ar putea să nu îţi placă adevărul, îmi răspunde Cristofor îngândurat.

-    Eu suport orice. Vreau să ştiu adevărul! Vreau să îmi aflu propriile vieţi, să înţeleg ceea ce am făcut, cu ce am greşit, asta în caz că există reîncarnare. Dacă Dumnezeu ţine cont de liberul arbitru, aşa cum spui tu, dacă ceea ce mi-ai spus până acum conţine un dram de adevăr, eu cer pe propria-mi răspundere să ştiu. Am acest drept! Vreau să Ştiu, să retrăiesc, să conştientizez propriile-mi vieţi. Sunt vieţile mele, îmi aparţin şi deci ar trebui să am acces la ele, urlu eu frustrat.

Cristofor amuţeşte uitându-se în ochii mei. După câteva secunde de tăcere penibilă aud:

- Aşa va fi! Vei avea acces! Să te ajute Providenţa Divină să treci cu bine peste această încercare.

Mai ai două zile la dispoziţie în care mă poţi întreba tot ceea ce doreşti. După aceea va trebui să facem o pauză, căci va trebui să continuăm cu tratamentul, îmi spune el oftând adânc.

După liniştea care s-a aşternut deduc că întrevederea a luat sfârşit. Mă scuz politicos şi plec în cameră. Nu pot spune că nu sunt bulversat. Informaţiile mi se rotesc în creier. Mă decid să nu mă mai gândesc la nimic şi adorm. Visez că sunt pe un iaht, ascult marea şi mă simt bine. Dintotdeauna apa m-a relaxat. Mă trezesc bine dispus, odihnit şi cu forţe proaspete. Păzea Cristofor, căci sosesc!

Mă gândesc ce să-1 mai întreb astăzi şi mă hotărăsc să abordez tema predestinării, a sorţii.

După un prânz acceptabil, format din supă de linte şi orez cu legume şi salată de andive, mă aşez iarăşi pe jilţul deja familiar. îl văd pe Cristofor puţin trist şi cu cearcăne. Mă decid să încep discuţia:

-     Din câte am înţeles totul este predestinat. Orice ai face ai o soartă care este hotărîtă.

-     Da şi nu. Era obligatoriu să te naşti aici, acum, în aceste condiţii, dar nu era obligatoriu să înveţi, să îţi faci firmă, să stai unde stai. Chiar dacă sunt legături karmice, acestea ar fi apărut în viaţa ta sub alta formă. înţelege că timpul şi locul sunt prestabilite. Ce faci tu în timpul care ţi-a fost dat, este la alegerea ta.

-     Poate omul să scape de datoriile karmice într-o singură viaţă?

-     Da, dar numai prin cunoaştere ezoterică, îmi răspunde el cu greu, prin accesarea unor planuri superioare, prin abordarea vieţii într-un alt mod. Să ştii că este un drum greu şi anevoios, sunt mulţi care au reuşit să îl parcurgă, însă ei au dat dovada de mult curaj şi stăpânire de sine.

-     Te referi la călugării budişti?

-     Nu, din păcate ei îşi dezvoltă latura spirituală în detri­mentul celorlalte structuri. O dezvoltă atât de tare încât atunci când vin la reîncarnare sunt mânaţi de aceeaşi dorinţă, calea ascetului, fac totul pentru a ajunge din nou acolo, şi astfel cercul nu se poate închide, căci după cum spuneam, pentru a accede la divinitate, omul trebuie să se desăvârşească în toate planurile.

-     Care este calea ce trebuie urmată pentru a ajunge la desăvârşire?

Calea cumpătării. Calea echilibrului. Urmând aceste căi omul trebuie să ajungă la dăruire, iertare, iubire, cunoaştere, adevăr şi înţelepciune. Dar mai înainte de a-şi însuşi aceste vibraţii el trebuie să fi trecut prin toate păcatele lumii, prin deznădejde şi extaz, prin ură, mânie şi pasiune, prin sărăcie şi abundenţă. Trebuie să cunoască toate laturile creaţiei şi să îşi însuşească toate caracteristi­cile specifice lor. Diamantul desăvârşirii se află ascuns în mocirla trăirilor animalice. Trebuie să bagi mâna în nămol, să te murdăreşti pentru a-1 aduce la lumina, iar odată scos el este al tău, reprezintă strădania ta de veacuri. Nimeni şi nimic nu ţi-1 mai poate lua. Oamenii trebuie să ajungă să îşi conştientizeze propria divinitate, să ajungă în acel punct în care Christosul lor interior se poate manifesta. Oamenii trebuie să înţeleagă că nu sunt un capriciu al naturii ci sunt fii şi fiice de Dumnezeu, că în matricea lor astrală străluceşte Duhul Sfânt, care le conferă aceleaşi drepturi şi puteri, egale cu cele ale lui Iisus.

Iisus şi-a ales singur drumul, nu Tatăl a făcut-o pentru el; el a păşit pe această cale spre a arăta lumii cum fiecare om îşi poate schimba viaţa, că moartea nu este o piedică în calea învierii, împărăţia lui Dumnezeu se află aici, acum printre voi. nu trebuie decât să vreţi să intraţi în ea şi aflându-vă acolo veţi constata că viaţa voastră păcătoasă va dispărea de la sine, toate părţile ascunse şi întunecate ale conştiinţei vor fi anihilate şi transformate în lumină. Poarta împărăţiei vă este deschisă, trebuie doar să găsiţi calea de a ajunge la ea. Drumul nu este uşor, este lung şi anevoios, însă răsplata va fi pe măsura strădaniei.

-    Şi cum să găsim această cale?, întreb eu mânat de o curiozitate reală.

-    în primul rând să vă schimbaţi principiile de viaţă. Primul pas ar fi înţelegerea faptului că Dumnezeu este Gândire Pură, iar atunci când apare un bruiaj sau o dizar-monie, îndreptaţi-vă imediat inima către această gândire şi puneţi-vă întrebarea ce ar fi făcut Dumnezeu în această situaţie. Cum ar fi reacţionat el? Veţi constata cu uimire că sufletul vă va fi invadat de o mare pace şi înţelepciune. Veţi şti instinctiv ce aveţi de făcut. Nu uitaţi că pentru a vi se da trebuie să cereţi, căci a primi fără a cere înseamnă încălcare de liber arbitru, adică nerespectarea legii. Al doilea lucru foarte important este sacralizarea activităţii. Fiecare activitate ar trebui făcută ca şi cum creatorul însăşi o execută.

- Poţi fi un pic mai exact?

- Spre exemplu când găteşti, fă-o ca şi cum Dumnezeu se manifestă prin tine. Pune în oală nu numai alimente ci şi sănătate, linişte, iubire. Gândeşte-te ca mâncarea să conţină exact atâtea elemente câte îi sunt necesare fiecăruia în parte, pentru un organism echilibrat. Fă curăţenie gândindu-te că prin aceasta scoţi din casă tot răul vrajba, ura, boala şi introduci pace, bună-înţelegere, armonie. Adu în casă plante verzi în ghiveci, căci ele reprezintă viaţa. Evită florile tăiate deoarece ele sunt sisteme vii aflate pe moarte. Adu suflul divin în orice acţiune în orice trăire în orice gând. Când faci duş imaginează-ţi că toate trăsăturile negative ale caracterului tău se şterg şi că devii mai bun, mai înţelegător, mai plin de Duh Sfânt. Iubeşte oamenii din jurul tău şi fă-le bucurii, surprinde-i cu mici gesturi de apreciere, laudă-i şi încurajează-i, scoate în evidenţă lucru­rile bune pe care le-au făcut şi minimalizează-le greşelile. Când te duci la birou fă-o cu drag, ca şi cum ai face-o pentru Dumnezeu. Cam asta trebuie făcut.

Eu mă duc întotdeauna cu drag la birou şi mă duc pentru mine nu pentru altul, şi cu atât mai puţin pentru Dumnezeu, care pe lângă că nu m-a ajutat cu nimic, mai îmi pune şi beţe în roate. Mă hotărăsc să evit discuţiile în contradictoriu şi de aceea caut o ieşire:

-     Este duşul aşa de important? Dă-mi un exemplu de programare la duş, căci din toate activităţile pe care mi le-ai înşirat, aceasta este singura pe care o fac zilnic.

-     Spălarea cu apă reprezintă de fapt spălarea cu elementul apă în stare pură. Prin apă, adică botez, păcatele lumii au fost şterse, deci apa înmagazinează în ea noul, renaşterea. Apa este unul din cele mai conductibile elemente, ea dă viaţă, este creatoare, este plăcută. Cu cât apa este mai rece cu atât se încarcă mai uşor; deci duşurile trebu­iesc făcute cu apă călduţă. Trebuie să ştii că apa la 37 de grade îşi pierde această proprietate. Când faci duş îţi imaginezi că toate slăbiciunile, păcatele, tarele de caracter, bolile se scurg din corp şi în locul lor apar calităţi, trăsături benefice, linişte, sănătate, etc. Acest lucru trebuie făcut cu simţ de răspundere. Trebuie să te gândeşti doar la ceea ce faci, să vizualizezi întreg procesul, să simţi cum iese şi intră ceea ce ai programat.

- Şi asta este suficient pentru a te schimba?

- Nu este suficient, însă este un pas. De fapt schimba­rea este adusă de o coroborare a mai multor acţiuni. Primul pas este conştientizarea propriilor păcate şi tare de caracter. Adică a ceea ce vrei să schimbi. însăşi conşti­entizarea acestora reprezintă primul semnal pe care ţi-1 dă sufletul, semnal care îţi arată că în interiorul tău există dorinţa de înnoire, de renaştere. Apoi urmează lupta cu acestea. Aici este de folos această programare a apei. Paralel cu aceasta trebuie făcut acelaşi lucru şi cu alimentele. Fiecare produs ingerat trebuie prelucrat şi încărcat cu aceleaşi principii ca şi apa. Aici însă se programează doar însuşirile sau calităţile pe care doriţi să le obţineţi. Spre exemplu: când bei un ceai, ţii mâinile deasupra cănii şi te gândeşti că odată cu intrarea acelui lichid în corp, vor intra şi bunătatea, sănătatea, succesul, liniştea sau orice îţi doreşti. Pentru ca acest lucru să aibă succes trebuie să te limitezi în ambele acţiuni doar la maxim trei lucruri pe care doreşti să Ie schimbi, iar timpul alocat acestei schim­bări să fie de aproximativ două săptămâni. După aceea procedura se poate relua cu o nouă programare. Totodată cel care caută schimbarea trebuie să intre în fiecare zi în conexiune cu Dumnezeu. Acest lucru se realizează printr-o meditaţie scurtă de minim cinci minute. Este necesară găsirea unui loc liniştit, fără stimuli, un loc în care să poţi sta singur. închide ochii şi începi să vorbeşti cu Dumnezeu. Spune-i ce te frământă, ce vrei să schimbi, dacă vrei să schimbi ceva, fă-i reproşuri sau mulţumeşte-i. Trebuie să percepi interlocutorul ca fiind un prieten. O să constaţi cu uimire că îţi răspunde şi chiar te înţelege. Cere-i ajutorul, pentru ca el să ţi-l poată da.

-    Pare atât de complicat! Asta pentru cine vrea să se schimbe. Eu sunt tare mulţumit de mine aşa cum sunt. Eu nu vreau să mă schimb. Am tot ce îmi trebuie, m-am educat şi m-am format singur, sunt într-un cuvânt propria-mi creaţie şi sunt fericit cu mine însumi, accentuez eu. Cine vrea să se schimbe este liber să o facă. Să pornească pe această cale anevoioasă dacă simte că acest lucru îi prieşte. Eu mulţumesc, nu!

-    Nu este o cale anevoioasă. Este uşoară şi la îndemâna oricui, indiferent de vârstă şi pregătire. începi uşor şi apoi continui până când îţi dai singur seama că ceva s-a schimbat.

- Aşa se pot trata şi bolile?

- Bolile sunt ceva mai complicat de explicat. Ele sunt pe de-o parte tare karmice devenite manifeste, iar pe de altă dezechilibre energetice grave, cărora nu li s-a dat atenţie şi care s-au cronicizat. Mai sunt şi acele boli, cum ar fi diabetul, care apar datorită unor trăsături de caracter. Acesta apare cel mai adesea la persoanele geloase. Nu geloase doar pe partener, ci în general, pe realizările altora, pe evoluţie, pe capacităţi, etc. La fel se întâmplă cu ulcerul. El apare preponderent la persoanele anxioase sau hiperactive, la înadaptaţi, la nemulţumiţi sau la cei care nu au compasiune.

Nu prea îmi vine să cred! Cum adică, dacă nu eşti gelos nu faci diabet? Dar cancerul?

- Dar boala secolului, cancerul? întreb eu.

- Este un proces de autodistrugere. Organismul, la cererea subconştientului dă semnalul de start al unui proces adesea ireversibil. O singură celulă primeşte o comandă eronată şi se transformă în călău. Acesta boală apare ca urmare a unor datorii karmice - şi în acest caz procesul nu poate fi oprit decât la decesul sistemului viu - sau ca urmare a inadaptării organismului Ia mediu şi stimuli. în acest ultim caz omul are şansa să învingă boala.

- Cum? Prin operaţii, iradieri?

- Fiecare îşi găseşte propria cale. Este important de ştiut că indiferent de calea aleasă cel atins de această boală ar trebui să renunţe temporar Ia carne, zahăr, chimicale. Alimentaţia ar trebui să fie preponderent naturistă, singurul fel de carne permis fiind ficatul de viţel, dar şi acesta trebuie să fie din crescătorii fără furaje toxice sau chimi­cale. Ficatul de viţel conţine în exces anumite elemente, pe care organismul bolnav le are în minus. Prin ingerare se stabileşte din nou echilibrul. De asemenea ar trebui evitat contactul cu orice fel de produse chimice ca detergenţi, săpun, parfum.

-   Bine şi cu ce să se spele omul?

-   Cu ce se spălau strămoşii tăi? Cu ce îşi spălau rufele?

-   Cu săpun de casă, aşa cum făcea bunica.

-    Da dar acela conţinea sodă, care este nocivă. Există săpunuri bio, cum le zici tu, trebuie doar să le cauţi. Reve­nind la idee. cei ce suferă de această boală, trebuie să evite sarea şi zahărul, uleiul şi grăsimile, mâncărurile gătite sau prăjite, sucurile sau băuturile alcoolice de orice fel, semin­ţele şi cerealele.

-    Minunat, şi atunci ce mai rămâne? Cuţite, furculiţe şi şerveţele, sau magnificul regim pe care l-am ţinut eu, de era să mor.

-    Rămân toate fructele şi legumele, îmi răspunde el fără a ţine cont de izbucnirea mea, apa cea minunată şi dădătoare de viaţă; câte preparate minunate nu se pot obţine din îmbinarea acestora! Trebuie să ai însă atenţie ca pe parcur­sul unei zile să îmbini toate culorile. Să mănânci şi roşu, verde, galben, alb, etc.

- Contează? întreb eu, gândindu-mă la culorile legumelor şi fructelor ce le-am ingurgitat timp de patru săptămâni.

-    Da, căci în fiecare culoare stă ascunsă o anumită vi­braţie ceea ce face ca un anumit element să fie predominant.

-    Şi cei care au această boală din cauza karmei, se pot însănătoşi?

-    Da, dar aceştia sunt cei care au cel mai greu drum. Ei trebuie să atingă acea stare vibraţională, să ajungă în acel punct în care Christosul din interior să se manifeste. Această conştientizare face ca întregul proces să devină reversibil.

-    Dar cei care sunt vindecaţi în mod miraculos de alţi oameni? Mă refer aici la acele minuni care se săvârşesc cu ajutorul altor muritori, care însă sunt mai dotaţi energetic decât alţii? Nu că aş crede în aşa ceva, însă am auzit de anumite cazuri.