CINE EŞTI CU ADEVĂRAT

Acum este interesant cine sunteţi cu adevărat în profunzime.
***
Multe lucruri în viaţa voastră au importanţă dar numai unul are o importanţă absolută.
***
Are importanţă dacă aveţi succes sau nu în ochii lumii. Are
importanţă dacă sunteţi sănătos sau nu, dacă sunteţi educat sau nu. Are importanţă dacă
sunteţi bogat sau sărac.
Toate au importanţă în viaţa voastră.
***
Da, toate aceste lucruri au importanţă, relativ. Dar nu au importanţă absolută.
Există ceva care are mai mare importanţă decât oricare din acele lucruri şi aceasta este
să găsiţi esenţa a cine sunteţi dincolo de această entitate cu viaţă scurtă, acel sentiment de sine
personalizat şi cu viaţă scurtă.
***
Vă găsiţi liniştea nu prin rearanjarea circumstanţelor vieţii voastre, ci prin realizarea
cine sunteţi la cel mai profund nivel!
***
Reâncarnarea nu vă ajută dacă în următoarea încarnare tot nu ştiţi cine sunteţi.
***
Toată tristeţea de pe planetă există din cauza acestui sentiment personalizat de mie sau
nouă.
Aceasta acoperă esenţa lui cine sunteţi voi de fapt. Când nu sunteţi conştienţi de acea
esenţă interioară, până la urmă produceţi tristeţe. Este simplu. Când nu ştiţi
cine sunteţi, voi creaţi un sine făcut de mintea voastră ca substitut pentru fiinţa voastră
frumoasă, divină, şi vă agăţaţi de el, acel sine înfricoşat şi plin de nevoi. Să-l protejaţi şi să-l
dezvoltaţi pe sinele fals devine forţa care vă motivează în primul rând.
***

Multe expresii verbale care sunt în uz şi unele sunt în structura limbii arată că oamenii
nu ştiu cine sunt. Voi spuneţi : „ el şi-a pierdut viaţa”. Sau „viaţa mea” ca ţi cum viaţa ar fi
ceva care se poate pierde sau poseda.
***
Adevărul este că voi nu aveţi o viaţă, voi sunteţi viaţa, o unică viaţă, o unică conştiinţă
care străbate întreg universul şi ia temporar o formă ca să se experimenteze pe sine ca o
piatră, fir de iarbă, un animal, o persoană, o stea sau o galaxie.

Poţi simţi în sinea ta că tu deja ştii acestea. Poţi simţi că tu eşti deja toate acestea?
***
Pentru majoritatea lucrurilor din viaţă, aveţi nevoie de timp : ca să învăţaţi un nou
meşteşug, să construieşti o casă, să devii expert, ca să faci o ceaşcă cu ceai.
***
Şi cu toate astea, timpul este fără folos, pentru lucrul esenţial din viaţă singurul lucru
care are importanţă, realizarea sinelui – care înseamnă să ştiţi cine sunteţi dincolo de sinele de
suprafaţă, dincolo de numele vostru, forma voastră fizică, povestea voastră, istoricul vostru.
***
Nu vă puteţi găsi în trecut sau în viitor. Singurul loc unde voi vă puteţi găsi pe voi
înşivă este în Acum. Cercetătorii spirituali caută realizarea de sine sau
iluminarea în viitor.
Ca să fii un căutător ai nevoie de viitor. Dacă aceasta este ceea ce credeţi, va deveni
realitate pentru voi.
***
Veţi avea nevoie de timp până să vă daţi seama că nu aveţi nevoie de timp să fiţi cine
sunteţi.
***
Când priviţi un copac sunteţi conştienţi de copac. Când aveţi un gând sau un sentiment
sunteţi conştienţi de acel gând sau sentiment. Când aveţi o experienţă plăcută sau dureroasă,
sunteţi conştienţi de acea experienţă. Acestea par a fi afirmaţii adevărate
şi evidente. Şi totuşi, dacă le pri-viţi de aproape, veţi găsi că într-un fel subtil chiar structura
lor conţine o iluzie fundamentală, o iluzie care este de neevitat când folosiţi limbajul.
Gândul şi limbajul creează o dualitate aparentă şi o persoană separată acolo unde nu
este nici una.
***

Adevărul este că nu sunteţi cineva care este conştient de copac, de gând, sentiment sau
experienţă. Voi sunteţi conştiinţa în care şi prin care acele obiecte apar.
Pe măsură ce parcurgeţi viaţa voastră, puteţi fi conştient de voi înşivă ca şi conştiinţa
în care se desfăşoară întregul conţinut al vieţii voastre?
***
Voi spuneţi: „ Eu vreau să mă cunosc pe mine însumi”. Voi sunteţi acel Eu. Voi sunteţi
cel care cunoaşte.
Voi sunteţi conştiinţa prin care totul se cunoaşte şi care nu se poate cunoaşte pe sine.
Nu este nimic de cunoscut dincolo de aceasta. Şi totuşi toată cunoaşterea din ea apare.
„Eu” nu se poate transforma el într-un obiect al cunoaşterii, al conştiinţei.
***
Aşa că nu puteţi fi un obiect faţă de voi înşivă. Aceasta este chiar raţiunea din care
apare iluzia identităţii egotice pentru că mental v-aţi transformat într-un obiect. „ acesta sunt
eu,” spuneţi voi, şi atunci începeţi să aveţi o relaţie cu voi înşivă şi spuneţi celorlalţi şi vouă
înşivă povestea voastră.
***
Cunoscându-vă ca şi conştiinţa în care se petrece existenţa fenomenelor, deveniţi liberi
de dependenţa de fenomene şi liber de a vă căuta sinele în situaţii, locuri, şi condiţii. Cu alte
cuvinte, ce se petrece sau nu mai este important. Lucrurile îşi pierd
greutatea, seriozitatea.
O joacă apare în viaţa voastră. Veţi recunoaşte că această lume este un dans cosmic,
dansul formelor. Nici mai mult nici mai puţin.

***
Când ştii cine eşti tu cu adevărat, acolo există un viu sentiment al păcii. Tu îl poţi numi
bucurie pentru ca aceasta este bucuria, o pace vie şi vibrantă.
Este bucuria de a te cunoaşte pe tine însuţi ca esenţă profundă a vieţii de dinainte ca
viaţa să fi îmbrăcat o formă. Aceea este bucuria de a fi, de a fi cine eşti tu cu adevărat.
***
Aşa cum apa poate să fie solidă, lichidă sau gazoasă, conştiinţa poate fi văzută ca find
îngheţată ca materie fi-zică, lichidă ca minte şi gânduri, sau fără formă ca pură conştiinţă.
Pura conştiinţă este viaţa înainte ca ea să vină în manifestare şi acea viaţă priveşte
lumea formei prin ochii tăi, deoarece conştiinţa este ceea ce eşti tu cu adevărat.
Când te cunoşti pe tine ca acesta, atunci te recunoşti pe tine în orice.
Este o stare a completei claritati a percepţiei.
***
Tu nu mai eşti o entitate cu un trecut încărcat care a devenit o reţea de concepte
prin care fiecare experienţă este interpretată.
Când percepi fără interpretare, poţi simţi ce este ceea ce este perceput. Tot
ceea ce putem spune în cuvinte este că acolo este un spaţiu de linişte atentă în care are loc
percepţia. Prin tine, conştiinţa fără formă a devenit conştientă de sine însăşi.
***
Vieţile multor oameni sunt conduse de dorinţă şi frică. Dorinţa este nevoia de a adăuga
ceva propriei persoane pentru a fi tu însuţi mai complet.
***
Toată frica este frică de a pierde acel ceva şi prin aceasta să fii diminuat şi să fii mai
puţin.
Aceste două mişcări ascund faptul că A Fii, nu poate fi dat sau luat!
***
A fi în această completitudine care este deja în tine, acum!